Transfăgărășan-Cheia-Slănic 2015

Din șaua calului toate se văd altfel. Viteza te face atent la detaliile vitale și ignoră nesemnificativul. Lipsa centurii de siguranță este cel mai sigur mod de a trăi viața. Abia atunci înțelegi că trebuie să fii și atent și precaut și liber și lacom. 
Iar când te oprești, după ce realizezi că ești viu în continuare deși cauciucul e utilizat pe 90% din semirotundul lui, abia dacă a mai rămas sub un centimetru dreapta-stânga, deși te-ai mângâiat cu doamna cu coasa pe obraz, vezi mult mai clar natura, omul de lângă tine, cerul. Parcă vezi cerul pentru prima oară. Ești ca ieșit dintr-o cavernă după mulți ani.
Da! Cerul ți se pare fantastic de frumos. Iar din el, din cer, cecerfrumos!, parcă, ți se revarsă în sânge bucuria de a trăi. Știi cum e să râzi pe munte ca și cum tocmai ai băgat un cui baban? Bucuria care ar trebui să-ți fiu singur scop și țel în viață.
Aerul tare de la 2000 de metri te îmbată. Când scoți casca, te bucuri de trei ori:

Răbdarea pasiunii amoroase

Greu e până o porneşti. Foarte greu. Infernal. De aia trebuie să ai răbdare. Mereu şi oricând. Tot timpul să aştepți să se coacă. Matură e mai gustoasă decât verde-strepezitoare.

Estivală matinală mieroasă

Cred că așa este frumusețea vieții: ca să poți să ajungi să savurezi răcoarea îmbătătoare a răsăritului de Soare, trebuie mai întâi să treci prin furcile caudine ale arșiței dinaintea apusului.

Priviri de sus, perspective interioare

Se poate verifica sufletul, inima, caracterul și integritatea morală a unui om prin felul în care tratează un inferior, de oricare fel ar fi el. Fie valoric, ori tehnic, fizic, moral, ierarhic sau spiritual. Mai ales spiritual. Este una dintre cele mai pure evaluări ale unui om. Cea care nu dă greş niciodată.

”Dă-i puterea lui Ion, sau lui Andrei... și ai să vezi ce fel de om e.” - așa suna, aproximativ, o vorbă din bătrâni.

Prezentul este tot ce contează

Ignoră orice altceva. Concentrează-te cât poți, știu că nu-i ușor pentru că nici mie nu-mi reușește mereu, doar pe ”acum” și ”aici”. Pe momentul prezent.
Sună banal. Știu asta. Chiar așa și este. Dar câți și conștientizăm asta? Câți înțelegem cu adevărat valoarea colosală a prezentului? Câți și aplicăm în viața de zi cu zi? Câți suntem mereu, zi de zi, atenți la momentul prezent și la aici?

Lasă coaja, vezi mai întâi ce gust are!

Când primești un cadou, frumos și civilizat este să desfaci ambalajul pe loc și să te uiți să vezi imediat ce ai primit. Pe mine mama așa m-a învățat. Că mulțumești sau nu ulterior, că schițezi un zâmbet de bucurie sau nu, astea chiar nu mai contează acum.

De aceea, te rog din inimă:

Adoratele - iubirile ca ploile de vară

De mic copil mi-a plăcut mult ploaia. Acum, măgar bătrân, dar încă în vigoare, tot îmi plac ploile de vară. Sunt puternice, de scurtă durată în general, răcoritoare, relaxante, liniștitoare în mijlocul caniculei clasice din anotimpul cald. 

Dialoguri matinale la ceas aniversar

- Dacă nu-ți zic, sunt nemulțumită. Dacă-ți zic, știu că ai să râzi de mine, știu că nu ții la astea, dar simt că te bucuri undeva în sinele tău. Cum să procedez cu tine?

Nedreptate şi eroare colosale

Ca să închid polemica iscată zilele trecute:

Simplu. Mai simplu!

Viață nouă

Am fost un ștrengar, ca să nu zic un fustangiu, și nici o femeiușcă n-a riscat să-și lege viața și viitorul de mine. Și câteva au avut dreptate. Copilele, fetițele.
Cum să te legi la cap de un zănatic, de un zăpăcit, de un aiurit, de un infantil, când nici tu nu ai toate problemele rezolvate? E de înțeles și de apreciat maturitatea și inteligența unora. 

Cea mai grea perioadă

Momentele cu adevărat dificile sunt mereu cele imediat premergătoare întâlnirii, luptei, examenului, meciului, confruntării. Sunt acele săptămâni, zile, minute sau chiar secunde, fix înaintea evenimentului la care trebuie să fii parte sau actor.

Pregătirea unui astfel de eveniment presupune muncă. Multă-multă muncă.

Când soacra - da, ea - nu. Şi viceversa.

Una dintre multele mele binecuvântări, mereu impecabilă de fiecare dată:

Ciudat, cumva unic, dar potrivit

Dureros nu este neapărat atunci când te desparți, ci mai degrabă momentul când constați că celălalt și-a găsit ușor și rapid fericirea în brațele altcuiva.
Trist nu este că ești singur(ă) o vreme, este chiar util și bine, ci să nu știi să trăiești și să apreciezi beneficiile indiscutabile și rare ale solitudinii.
Grav nu este să tot întâlnești mereu parteneri nepotriviți, rău este să te oprești din a da altora, și a-ți da și ție mereu, șanse.

Să-ți placă negativele mai întâi

Cred și simt că este mai important și cu adevărat valoros și util să accepți și eventual să înghiți defectele, părțile întunecoase și micile derapaje ale persoanei iubite. Dacă o iubești.

Părțile frumoase, zonele luminoase și aspectele iubibile sunt perfect vizibile tuturor și le vor îndrăgi toți și toate. Aia știu și eu...

Atent(ă)

Caracterul unui om îl poți cunoaște cu adevărat doar în momentele grele: pe front, în închisoare, la boală grea, după pierderea cuiva foarte drag sau extrem de apropiat sufletește. 
Dar cum noi nu ne lovim prea des de astfel de momente este posibil să nici nu putem desluși lesne caracterul cuiva. 

Rochițar torid topit

Bine, bine, recunosc! Nu sunt chiar fustangiu. Nu d-ăla veritabil. Cel puțin nu vara.

Taie din ele, nu băga ca înecatul!

De cheltuieli vorbesc aici. Da, ar fi super să găsești puterea să tai din ele.
Și cred că este bine să nu bagi muncă, valabil la orice altceva, precum înecatul. Tot ce-i prea mult strică. Dar tu știi asta deja.

Erau prieteni din copilărie. Se cunoșteau foarte bine unul pe celălalt. Și-au petrecut mare parte din timp împreună, au învățat cam aceeași școli, au atins aproximativ aceleași poziții de management în corporații, au avut cam același genuri de afaceri pe care le-au încercat, au câștigat mai mereu cam aceeași bani în viață, dar unul a agonisit imobile și zâmbete pe buze în timp ce celălalt a cheltuit într-o veselie pe haine scumpe, vacanțe în locurile cele mai exotice, femeile cele mai atrăgătoare și mașinile cu cei mai mulți cai. Acum, ”mână largă” are o nevastă drăguță, nu manechin, dar drăguță - am zis, care-l întreabă zilnic, mai în glumă, mai în serios: 

Noi, ai noștri

De ce nu mă cert și nu intru în polemici inutile cu cei care atacă și/sau resping sau ironizează gratuit și fără argumente orice idee sau stil de viață propus de către cineva? 

Sunt alții mai meseriaşi. Şi incognito

Nu mă mai miră şi nici nu mă mai deranjează faptul că eu sunt golan, fustangiu şi ostentativ uneori. Cred că m-am cam obişnuit cu viruşii. Şi chiar aşa: cum altfel să fiu...?!?

Ciudat, distractiv şi interesant este atunci când constat, cu bucurie, că există bărbați "cuminți", "de casă",  care îmi dau "clasă". 
Lecțiile le-am luat deja. Eu. Sper că și ea.

Nu scapă niciunul

- Râzi tu, râzi, Harap Alb, dar nu este râsul tău.
- Dar eu sunt Negru.
- Vei albi curând, nu te-nfoia aşa.

Mai vedem...

"Mai vedem..." este gura de oxigen şi miere pentru optimist şi cucută şi fiere pentru pesimist.

Când tu ești timidă, alta are un orgasm

Dacă tu n-ai curajul, plăcerea sau dispoziția să-i zâmbești, alta sigur o va face.

Temătoare iubitoare

Simți cum pierzi controlul. Înțelegi ce urmează.
Simți cum se rupe aderența. Auzi pârâitul sinistru.
Ești ca pe derdeluș la vale pe gheață, n-ai cum să te oprești până jos. N-ai cum!
Simți că frânele nu mai țin, deși pedala este zdrobită de podea, viteza parcă se mărește în contră.

Ești ceea ce vorbești

Umblă de curând o nouă teorie, veche de milenii, precum că totul pe lumea asta ar fi energie. Toate obiectele, natura, animalele, pietrele, oamenii, fenomenele meteo, tot, absolut tot ar fi o formă de energie sub diferite forme sau frecvențe. Și se mai spune că această energie se poate influența în bine sau în rău chiar prin vorbele și gândurile noastre.