Muncim! Pentru cine?

Eu am muncit, și muncesc zilnic în continuare, de la treisprezece ani. Am avut carte de muncă încă din anul întâi de facultate, bursier fiind, studiind la zi, pe vremea aia se putea să lipsești de la seminarii. Vechimea mea pe carte de muncă este mai lungă decât a tuturor colegilor de facultate și decât a majorității foștilor colegi de servicii de vârsta mea sau apropiați.

Se spune că munca îndepărtează de noi trei mari rele: plictiseala, viciul și nevoia. Eu am început cu munca de jos, la nici treisprezece ani, cum spuneam, de la vândut de înghețată, merdenele și suc la bidon, spălat de pahare, am trecut prin muncă în bar, apoi în restaurant, sezonier; am fost chiar și încărcător-descărcător.

Despărțiri și avioane, motoare și prăbușiri

Am o poveste cam lungă și puţin cam grea - e adevărat. N-am să vă mint, nici acum. Mi-a fost și mie greu s-o scriu, probabil că  și ţie îţi va fi mai greu s-o citeşti, asta dacă reușeşti s-o urmăreşti până la capăt. Sper să ai răbdare, și pentru că știm că răbdarea este o virtute, să fii astfel virtuo(a)s(ă). Are mai multe fire și câteva ițe. Sper să nu se deşire de tot până la final, să fie bine până la urmă și dacă nu ai înţeles nimic, nu-i o problemă, nici eu n-am reuşit din prima s-o scriu cât de cât inteligibil.

Să-i dăm bice!

Zilele acestea două mari subiecte acoperă mass-media românească: relaţiile de cuplu (despărţirile - mai exact) și avioanele (prăbușirile - că să fim "precişi"). Astfel voi face astăzi o mică alegorie și o paralelă, minimalistă, între acestea două.

Timpul tău liber spune multe

Se spune că felul în care alegem să petrecem timpul liber dă măsura mobilării interiorului nostru și dăruiește vieții noastre o consistență și un sens. Dacă este cazul. Cineva spunea că în funcție de cum îți petreci timpul liber se poate defini, superficial - e adevărat, un om.

Un eseist american, Agnes Replier spunea că "un om trăiește pentru plăcerile sale".

Platon susținea că cea mai elevată formă de a-ți petrece timpul este să rămâi nemișcat și să contempli tot ce se întâmplă în jurul tău. Desigur pentru asta iți trebuie răbdare, multă răbdare, iar răbdarea așa cum știm este o virtute. Câți dintre noi suntem oare virtuoși? 

Da, exact așa spuneam și eu.

Kafka credea cu totul altfel, citez: "Nu trebuie să-ți părăsești camera. Rămâi așezat la masă și ascultă. Nici măcar nu trebuie să asculți, așteaptă. Nici măcar nu aștepta, rămâi singur și neclintit. Lumea se va deschide de bunăvoie pentru a o cunoaște. Nu are de ales. Se va desfășura în extaz la picioarele tale."

Eu aș mai completa că ceea ce faci în timpul liber, dar mai ales atunci când ești singur, dă cu adevărat măsura caracterului tău. Prompt și evident. La fel stau lucrurile și cu felul în care tratezi banii. Adică felul în care îi ții, îi reții, sau îi dai mai departe. Și bineînteles viteza cu care faci toate acestea - extrem de important. Sau altfel spus felul, durata și destinațiile în care îi cheltuiești.

Nu trebuie să-mi spui care sunt prioritățile tale. Nu-i nevoie. Absolut deloc. Le pot ghici. Relativ rapid și simplu:

Arată-mi doar pe ce iți cheltuiești banii și iți voi spune eu imediat care iți sunt prioritățile.

Parcă aș merge puțin să-i recitesc pe ultimii doi, măcar succint, doar răsfoind pe sărite. Cumva au dreptate, chiar dacă ne place, chiar dacă nu. Fie in colivie, fie în afara ei...

Snob în vacanță sau călător?

Foarte mulți prieteni adoră să facă excursii, vizite, vacanțe și shopping, mai ales șoping, cât mai departe de casă. Mult departe de casă... De parcă această casă ar avea râie. 

În ultimii zece-doispreszece ani a existat un adevărat război, tăcut și nevăzut, dar o reală încleștare cu replici și retururi date de prietenii, rudele și cunoscuții mei, ei între ei, eu nu-mi permit astfel de extravaganțe, în ceea ce privește destinațiile de vacanță. Se întreceau care ajunge în locuri mai exotice, care bifează anual mai multe destinații, care a atins un loc mai ciudat și mai necălcat, până la acel moment, de nici un alt cunoscut. Chiar se făceau verificări succinte, febrile, cu telefoane date inopinat, înainte de o rezervare last minute, dacă nu cumva Ioneasca sau Popeasca a fost pe acolo acum vreo doi ani ...

”Sufletul nu e un călător; omul înțelept stă acasă. Călătoria este paradisul proștilor.” - Ralph Waldo Emerson

S-a ajuns astfel la diverse situații hilare: 

Fericire cu de toate - imediat. Deodată!

Cei mai tineri, mai ales cei din generațiile de după '89, au fost educați și crescuți cu credința nestrămutată ca au dreptul, obligația chiar, și mai mult au menirea de oameni destoinici ca să obțină totul și orice într-o singură viață. În același timp chiar, simultan dacă se poate. Eventual instantaneu.

Bra 1 - 7 Ger - NICI O SURPRIZĂ!

Ceea ce s-a întâmplat în seara aceasta NU ESTE NICI O SURPRIZĂ.

Fotbalul jucat în zilele noastre diferă foarte mult de ceea ce joacă Brazilia de 30-40 de ani încoace. Echipa Braziliei 2014 este o caricatură proastă o oricărei alte echipe a Braziliei fie ea din '90, '94, 98, 2002 sau chiar și 2006. Brazilia de azi este o pată de rușine pentru foștii fotbaliști brazilieni din trecut. Fred, Dante, Fernandinho, Oscar (în ciuda golului de onoare marcat, dar oferit cadou tot de nemți), Hulk, Luis Gustavo, Bernard sau Willian sunt niște parodii de fotbaliști prin comparație cu vechile vedete sau oricare membru al fostelor generații.

Echipa Braziliei a primit la acest Campionat Mondial mai multe avertismente că n-are cum să câștige acest turneu. Era doar o gogoașă umflată cu pompa de presă, politicieni veroși și lipsa unei alte contracandidate excelente - întreg fotbalul mondial aflându-se într-un regres evident constant de 10-15 ani. La meciurile din grupă ale Braziliei,