Corupția ucide!

Atenție! Mai jos sunt poze și vorbe care v-ar putea afecta emoțional!

Corupția ucide! La propriu.

Nu, nu-i nimic de comentat sau discutat post-factum în legătură cu tragedia din club. E de meditat. Adânc. Și prelung.

Sunt lucruri ce trebuiesc făcute preventiv. Înainte. Mult înainte. Ca să nu se ajungă în astfel de situații. Să discuți și să acuzi după este ușor și absolut inutil.

Ne vom apuca de treabă după această imensă tragedie?

Vom deschide măcar puțin ochii cu privire la viitorul ce ne este periclitat de către corupție și corupții din Ro?

Nota bene: Felul în care se dau autorizațiile de funcționare, felul în care se permit organizarea de astfel de evenimente fără prea multe măsuri de siguranță, organizarea și dotarea ambulanțelor și a spitalelor de urgență, stocurile de sânge, ustensile, pansamente, soluții și alte materiale similare, pregătirea instituțiilor statului pentru situații de urgență, etc... - astea ar trebui să ne preocupe pregnant și zilnic. 

Ar trebui să ne preocupe faptul că peste 90% din cluburile, barurile, restaurantele și alte spații dedicate organizării de evenimente în Ro nu sunt corect autorizate.

Ar trebui să ne preocupe faptul că este infernal de greu pentru antreprenori să facă investiții de calitate, cum ar fi fost cazul de față al unei structuri fonoabsorbante ignifuge, dar este arhicunoscut mediul economic dificil și caracterul permanent impredictibil al legislației în domeniu.

Ne preocupă treburile astea? Nu?!? 

Atunci de ce suntem ipocriți azi când au murit cei 26 de copii nevinovați?!?

”Vezi-ți de-ale tale! Ți-am mai zis.”

Am un comentator pe blog, Donjoe, la articolul meu de aici. Deși este tânăr, are în jur 32-34 de ani, el divinizează comunismul criminal și urăște visceral capitalismul actual.
Se pare că nu este un caz izolat. El este doar ceva mai curajos și și-a scris punctul de vedere la mine pe blog.
Se pare să sunt mulți asemenea lui. Foarte mulți. Majoritari.
Vă rog luminați-vă fețele! Să vă vadă și nenea...

”- cum mah tu de-abea acum afli? Glumesti nu? stiai si te faci ca nu stii..
- Nu. Nu glumesc absolut deloc. Habar nu aveam de regretele majorității poporului român. Chiar nu știam, crede-mă.
- Marea majoritate a romanilor sunt nostalgici dupa ceausescu si vor inapoi in comunism. cum iti explici eternele 40 la suta de procente ale psdului?

Pietrele de moară din cârcă

Eu cred că rău nu este când respingi oameni nocivi ție sau apropiaților tăi. Nici vorbă. Este un act de curaj, asta este adevărat, dar devine și un exercițiu de curățare. Este ca un serviciu sanitar. Mediul tău, jur-împrejurul tău, sufletul tău, toate vor deveni mai aseptice astfel, prin renunțare.

Dictatura lui Gelu cel Rău

Zilele trecute am primit niște replici neinspirate și pe blog și pe email și pe fb. De la persoane ce s-au ars grav în trecut și care proiectează în scrisul meu rănile și suferința lor. Am blocat respectivele persoane și am șters prietenia electronică de pe fb sau accesul la blog.

La mine pe pagină sau pe blog nu-i democrație. E o dictatură crâncenă. Eu sunt cel mai deștept și cel mai frumos și cel mai devreme acasă aici. Cui nu-i place...ușa e deschisă.

Ce spun eu este bine, iar tu, dacă vrei să scrii la mine în casă mai întâi trebuie să-mi vorbești calm, cald, frumos și respectuos.

Zi și tu ca el o dată! Nu-ți cade tronul.

Garantez. Dimpotrivă. S-ar putea să ți se ridice statuie. La propriu.

Afară e miezul nopții și întuneric beznă. Beznă-smoală. Nici o stea, nici o lună, nici un bec aprins, îți poți scoate singură ochii dacă nu ești atentă cum umbli cu degetele. Plus că-i frig de crapă pietrele. Aproape zero grade. Congelator. Doar e octombrie, nu?

El zice brusc:
- Afară e zi. E amiază. Și e lumina puternică de la prânz într-o zi călduroasă de vară.

Ce contează în viață?

Este magică perioada de două-trei zile când eşti răcit-cobză, când nu poți respira cum trebuie şi nu te odihneşti nopțile, nu poți mânca nimic pentru că ți-e greață în continuu, te dor toate oasele şi toți muşchii, capul îți roteşte toată casa cu tot cu tine, vomiți de două ori într-o zi în care n-ai băut decât ceai.

Deconectarea de la țară

Am o căsuță undeva la deal spre munte. Este într-o zonă retrasă, necomercială, departe de tumultul și agitația bolnăvicioasă a stațiunilor consacrate de pe valea Prahovei.

Mă iubeşte... femeile

- Frustrant pt mine...ma regasesc f mult in ceea ce scrii...ori am eu probleme serioase ( ceva nou pt mine 😉
)), ori esti tu un narator...wow.  Si nu, nu te " vrajesc" ..
😜.   PS: hello!

Domnii, civilizații și graba

Tot timpul îi vedem pe ”ei”. Ne uităm constant la pai, rareori observăm bârna.

În schimb, noi și ai noștri, ”civilizații”, n-avem nici o problemă să ”ciupim” câte un roșu după ce constant am călcat în picioare galbenul. 

Vraja

Sunt sătul de vrăjeli. De toate felurile şi din mai toate mediile.
Am podul plin de vrăjeli şi de vrăjeală. Şi de-alea bune, rare, valoroase, unice, dar şi de ciurucuri. Caşbeckuri sunt oricum toate.

Declarație de ...

-          Recunoaste ca ti-e dor de noi !!!

Vechiul şi noul testament

Biblia completă:

Nebunii vizionari alungați cu pietre

Când o persoană observă, uneori nu știe de ce sau pentru ce sau cine se întâmplă ce tocmai a observat.

Habotnici-gârlă, sănătoși-ioc

- Ce mănânci acolo?
- Salată cu ton.
- Vaiii!!! Cât e ceasul?

Mirajul zânei bune

Am fost convins că de picior pe Dumnezeu l-am apucat,
Nici lista de caracteristici nu te cuprindea toată,
Dar era prea frumos să fie adevărat,
Iar tu și eu să ne-nălțăm apropiindu-ne deodată.

Profa de mate din generală

”G răbit mereu, pe fugă, în pripă,
  E cel ce intră în ultima clipă,
  L iniștea orei se rupe-n fâșii,
  U șa se crapă, cine o fi?”

Arogant de octombrie

- Ce arogant eşti cu pozele astea!
- Dar ce-am făcut?!?

Cu nimic...

Pe omul bun cu nimic îl mulțumeşti,

Fercheși și putrezi. Și bogați și pe interior.

Mulți dintre prietenii, amicii sau cunoscuții mei sunt bogați. Foarte bogați. Putrezi de bogați. Da, putrezi. Din păcate așa sunt și pe interior. Putrezi. Inclusiv sistemul auditiv este compromis. Ei nu mai aud. Nici pe mine, nici pe alții care îi mai trag de mânecă. Nu-și mai aud prietenele, soțiile, amantele și nici mamele. Nici măcar nu mai văd ce li se întâmplă.
Am fost și eu ca ei, cu ei, lângă ei. Oare am fost și eu atât de orb? Atât de surd? Ca în alegoria lui Platon?

Îndrăgostită

O vezi că este des zâmbitoare. Mult mai des și cumva continuu, parcă ar fi băut ceva tare sau ar fi băgat un cui baban. Este toată un zâmbet și nu numai pe față. Parcă din pieptul ei iese ceva cald, nu știi prea bine ce, pentru că nu se vede cu ochiul, dar seamănă cu un zâmbet plin de iubire ce-i acaparează tot corpul. E ca o lumină caldă ce-i învăluie chipul, trupul, creierul și sufletul.