Eu nu înșel și nici nu păcălesc pe nimeni.
Nu înșel oameni, nu înșel bărbați sau femei, nu păcălesc pe nimeni cu bună intenție sau dacă nu sunt atacat.
Nu mai fac treaba asta. Recunosc că am făcut-o deliberat în trecut, am scris detaliat de atâtea ori, dar nu mai fac asta în momentul de față.
Și îți spun și de ce nu mai procedez așa:
Ro 2016: să te zbați, să combați, să răzbați;
Ro 2017: să fii, să devii, să parvii;
Ro 2018: să previi, să ştii, să susții;
Ro 2019:
Copiii noştri vor avea ce să ne reproşeze.
Şi vor avea dreptate.
De multe ori durerea vine din faptul că știi că nu poți salva pe toată lumea. Nimeni nu poate face asta, a încercat și Dumnezeu cu Isus și n-a ieșit chiar cum trebuia.
Este ca pe front, ca atunci când în plin război, în spitalul de campanie, militar organizat, ai triajul.
Sunt liniștit că a venit frigul, că dacă aș fi nervos sau agitat, afară e tot frig.
Sunt liniștit că e cam întunecat afară și va mai fi negru încă multe luni de zile, pentru că neliniștea nu m-ar ajuta cu nimic.
Vine cineva la tine și-ți pune pe masă o geantă cu un milion de dolari.
Sunt toți ai tăi, un milion de dolari, cu o singură condiție:
Cu cât agitația nerăbdătoare şi bucuria nesăbuită îți vor fi mai mari că mănânci din ce în ce mai multe prăjiturele delicioase mici, reci şi dulci, adică exact ce ți-ai dorit de mic, este visul oricărui băiețel, nu?, cu atât mai mult şi mai repede vei realiza că
Un topor poate sparge lemne să-ți încălzești casa iarna, dar poate crăpa și capul unui nefericit.
Focul poate încălzi mâncarea copilului tău, dar poate distruge până la temelii o casă ghinionistă.
Cunoașterea profundă și banii pot aduce liniștea, mulțumirea și zâmbetele relaxate, dar și agitație, dorința cancerigenă de mai mult, pierderea somnului și a libertății.
Vezi, de aia n-are ursul coadă și a lupului se fâlfâie...
Riscând o dată nesăbuit și fără urmări este un noroc. Ideal ar fi să te oprești și să nu mai faci asta niciodată. Puțini reușesc, majoritatea revine precum criminalul la locul faptei. Iar a doua oară și-o fură negreșit.
Este fix la fel ca la violența domestică.
”- Te iubesc!
- Da' cu ce-am greşit?!?”Toate au un timp potrivit al lor, propice performanței. Nici prea devreme, nici prea târziu.
Oricât de mult ți-ai dori tu să se întâmple asta în ianuarie-februarie, din tot suflețelul tău și oricât ai fi de băiat/fată bun(ă) și oricâte rugăciuni vei spune și oricâte mătănii vei băga, florile tot în aprilie-mai vor înflori.
Viața e altundeva și trece repede...
Reiau o poveste găsită acum vreo douăzeci de ani și necitită suficient:
„Un om de afaceri american se plimba pe plajă, într-un mic sat mexican de pescari. O barcă intră în port şi pescarul coboară cu un coş plin de pești proaspeți. Americanul îl felicită pe pescarul mexican pentru peștii săi frumoşi şi îl întreabă:
-Cât timp ţi-a luat să pescuieşti aceşti pești?
-Destul de puţin, răspunse mexicanul.
-Dar de ce nu ai rămas mai mult, că să prinzi mai mulţi pești? întreba bancherul.
-Pentru că aceşti câţiva pești ne ajung mie şi familiei mele. E suficient!
-Şi ce faci în restul timpului?
-Păi, mă scol când vreau, mă duc să pescuiesc un pic, mă joc cu copiii mei, îmi fac siesta împreună cu nevasta… Seara ne ducem în sat să bem un pahar de vin, cântăm la chitară cu prietenii… O viaţă plăcută, ce mai!
Americanul îl întrerupe:
-Ascultă! Eu am un M.B.A. de la Harvard şi pot să te ajut. Ar trebui să începi prin a pescui mai mult şi cu beneficiile astfel obţinute să îţi cumperi un vas mai mare. Cu banii pe care o să ţi-i aducă acest vas, poţi să-ţi cumperi un al doilea şi tot aşa până când vei avea o mică flotă. Apoi, în loc să vinzi peştele unui intermediar, ai putea să negociezi singur cu fabrica sau să-ţi deschizi propria fabrică de peşte. Aşa ai putea să renunţi la sătucul ăsta şi să te muţi la Mexico City, Los Angeles sau chiar New York şi să-ţi dirijezi de acolo propriile afaceri…
Mexicanul întrebă atunci:
- Cât timp ar lua toate astea, domnule?
- Cam 15-20 de ani, răspunse bancherul.
-Şi după asta, domnule, ce urmează? întrebă pescarul.
-Ei bine, după asta vine partea frumoasă, răspunse americanul zâmbind. La momentul oportun, poţi să-ţi introduci societatea la bursă şi să câştigi milioane!
-Milioane? se minună mexicanul. Şi apoi?
-Apoi poţi să ieşi liniştit la pensie, să te scoli când ai tu chef, poți să pescuieşti un pic, să te joci cu nepoţii şi să îţi faci siesta cât pofteşti cu soţia ta. Iar serile ai putea să le petreci bând un pahar de vin şi cântând la chitară cu prietenii tăi…”
Soarta ta ești, zâmbetul tău e în mâinile tale.
Viața e altundeva și trece repede...
Chiar ești adorabilă când...
Ești adorabilă când zâmbești și atât.
Ești adorabilă când mă asculți cu ochii mari și nu clipești, știi?, ca Mimi.
Ești adorabilă când deși nu înțelegi, dar accepți și zâmbești copilăroasă.
Ești adorabilă când mi te supui și mai ales când te dăruiești fără să-ți cer, și fără condiții, și pentru totdeauna, știu.
Ești adorabilă când înghiți, când te îneci, când mai apoi când zâmbești extaziată lăcrimând.
Ești adorabilă când mă urmezi relaxată cu ochișorii ciel strâns-închiși ştiind bine că nimic rău n-are să ți se întâmple atât timp cât ești lângă mine.
Ești adorabilă când îmi pui în față mâncare gustoasă gătită cu răbdare și dragoste de tine și mai adorabilă cât insiști să cinăm împreună.
Ești adorabilă cândva, undeva, cumva.
Știu că tu știi, nu știu dacă eu scriu tot ce știu când ești tu adorabilă...
Motto:
”Ea: Suntem la fel!
El: Niciodată.”
Prolog:
Toată lumea face bani, are prieteni mulți și glorie online.
Libertate, liniște și zâmbete relaxate constante... mai puțini.
E ok, e normal, fiecare găsește ceea ce caută.
Aur cauți, munții ai să-i răscolești.
Toți am trecut prin mari greutăți în viață, prin furci caudine sau cumpene de nesuportat, dar puțini am păstrat capul limpede, sus și zâmbicios în ciuda vicisitudinilor.
Nu suntem la fel, niciodată n-am fost, și în vecii-vecilor nu vom fi.
Pentru că:
Tu nu poți să spui ceea ce spun eu, deși ai vrea, dar ți-e rușine.
Tu nu poți nici măcar să scrii ceea ce scriu eu, deși tare ți-ai dori, te întrebi ce va zice lumea.
Tu nu îți permiți nici măcar să dai like la ceea ce scriu eu deși îți place cum gândesc, știi că alți proști îți urmăresc pașii și nu vrei să pari rebelă.
Tu nu ai curajul să dai share la ceea ce scriu eu deși dai des share la porcării de sens contrar, de calitate net inferioară a ceea ce produc eu, doar ca să te aprobe turma și să nu fii ostracizată.
Tu nu îți permiți nici măcar să ai curajul să gândești în micuța ta cutie craniană ceea ce trăiesc, scriu și gândesc eu spunând fiecăruia cu care mă intersectez fix același lucru.
Tu nu îți permiți nici 1% din ceea ce fac, scriu, spun și gândesc eu. Tu ești doar un sclav/o sclavă, indiferent câți bani ai și câți prieteni sunt în jurul tău la bine și de nivelul ierarhic la care ai ajuns în compania multinațională al cărei rob prost plătit pe viață vei fi.
Tu ești sclav/ă propriului sistem de gândire și nefericirea ta e legată strâns de problemele de sănătate, de cele de relaționare cu cei dragi și altele sufletești, dar și de toate celelalte de care te plângi zi de zi. Problemele tale sunt legate ombilical de incapacitatea de a te vedea limpede în oglindă și de profunda și toxica dependență faț de ceea ce spun și ce cred ceilalți proști din jurul tău. Cât timp nu ai puterea să spui, să scrii și să distribui exact ceea ce simți, ceea ce gândești, ai să rămâi toată viața ceea ce ai fost dintotdeauna: un sclav și o sclavă.
Concluzie:
Dar nu te supăra, nu îți face griji, nu ești singur/singură: peste 90% din populație sunt asemenea ție. Ești ok. Ești între ei tăi. Mulți prieteni aidoma ție. Și nu, nu e turmă, ai dreptate, e doar gloată. Deciziile luate de voi se văd pe fața voastră și în privirile voastre. Ți-am tot spus: banii fac și au toți proștii, caracter mai puțini.
Post scriptum:
Nu suntem la fel, niciodată n-am fost, și în vecii-vecilor nu vom fi.
Clară?
Pentru că:
Am auzit de prea multe ori ”eu...niciodată aia și ailaltă...”.
”Niciodată eu nu am să fac chestia asta sau chestia aia, e rușinos, eu nu-s genul, e scârbos...!” Și acel ”niciodată” a durat câteva ore sau maxim o zi.
Am auzit de prea multe ori ”eu nu am să îl părăsesc niciodată pe cutărescu, este Bărbatul vieții mele, este iubitul meu, este soțul meu, este viața mea, sufletul meu, niciodată-niciodată nu am să mă despart de el”. De prea multe ori de la verbalizarea acestor cuvinte până în momentul în care acel ”niciodată” ”în vecii-vecilor amin!” a venit n-au trecut mai mult de câteva câteva ore sau zile.
Să nu spui niciodată ”niciodată” este o vorbă măiastră. Planurile sunt făcute pentru a te ghida, dar ele sunt orientative, nu fixe. Un plan bine întocmit îți permite ca pe parcurs, pe traseu, în baza elementelor din teren nou apărute, să poți să modifici traiectoria sau amplitudinea, sau forța, sau durata, de așa manieră încât să îți optimizezi rezultatul sau să îți atingi ținta mult mai bine sau mult mai ușor.
Femeile fac asta natural, ancestral, bărbații trebuie învățați sau ghidați în acest sens.
Niciodată să nu spui ”niciodată”.
E ok, dar e ciudat. Înțeleg bine că nu putem mânca toți cozonac.
Am în suflet şi în minte un amestec bizar de revoltă, uluială şi furie. Dar, Doamne-Dumnezeule, simt că totul este atât de inutil, stupid şi absurd.
Lumea de lângă noi mă şochează şi nedumereşte prin laxitatea, ignoranța şi jemanfişismul cu care tratează absolut orice eveniment oricât ar fi de grav şi dăunător.
E ciudat, dar asta este ceea ce majoritatea dorește.
E ok. Nu putem fi fericiți la grămadă.
Din ciclul 2017 - arhicunoscut:
”-Cum? O iau pe jos, azi?
-Nu. Ia-o pe sus. ”
2021:
"- Îmi e dor de tine, ce program ai săptămâna viitoare?
- Săptămâna viitoare? Păi luni am piept, marți bag picioare, miercuri e spate, joi picioare din nou, vineri probabil biceps cu ceva triceps, sâmbătă și duminică mă odihnesc dacă nu bag un bazin, o bicicletă sau un sac.
- Deci trec sâmbătă pe la tine? Sau duminică? Eu sunt pregătită...
- Sâmbătă și duminică mă odihnesc. Ce n-ai înțeles?
- OK și noi când ne mai vedem?!?
- Ne vedem când ne vedem. Mai sună-mă, trimite-mi un SMS zilele următoare când poți.
- Haide măăă....Geluțuuu!!!
- Unde?
- Hai la mine!
- Now we talk business."
De vrei să-ți fie mai uşor în viață, să nu uiți niciodată cine a câştigat celebra cursă: țestoasa sau iepurele?
Ne reauzim la sfârșitul lui decembrie, ok?
Este un moment bun pentru re(...).
REculegere.
REtragere.
REorganizare.
REstartare.
REîncărcare.
REvenire.
Asylomar, mai ții minte?
Se poate, curaj.
Va fi bine!
Promit.
Poate că răzbunarea răcorește pe moment și destinde instantaneu fața și creierul, dar, în același timp, îți pârjolește viitorul, înnoadă mațele și răcește pentru un timp îndelungat interiorul sufletului.
Știi bine a cui armă este, da?
Mergi în pace, creștine!
Va fi bine.
Un bărbat trebuie să facă ceea ce un bărbat trebuie să facă. Dacă tu nu știi joaca, jucăușele te vor juca în picioare.
Un tip spunea la un moment dat că doar femeile, copiii, cățeii și pisicuțele sunt iubite și au parte de dragoste necondiționat. Bărbații trebuie să producă, să furnizeze, să asigure constant valoare, resurse, siguranță și oportunități pentru a fi iubiți.
Așa stau lucrurile de mii de ani. Să te gândești că ai să poți schimba tu asta în 2021 și să fii iubit pentru ”ceea ce ești”, pentru ”sufletul tău” ca bărbat este o eroare și o pierdere de timp irecuperabilă în cele mai multe cazuri.
Eu îți mai spun doar atât: muncește, fă ce un bărbat trebuie să facă și va fi mai mult decât bine.
Dacă tu nu știi joaca, jucăușele te vor juca în picioare.
La muncă, nu la întins mâna!
Rămâi constant zâmbitor, relaxat, senin.
Zâmbește și nu fă nicio mișcare, nu spune nimic. Taci, zâmbește și taci din nou.
Este cea care vrea să calce în capcana de urs. Ai mai văzut filmul ăsta. Vezi deja cum o să i se zdrobească glezna și metatarsienele de la picioare. Asta vrea, nu ascultă niciodată de nimeni. Nici cu sănătatea, nici cu finanțele, nici cu relațiile interumane.
Ce poți să faci? Nu prea ai ce să faci. Poți fi doar înțelegător și răbdător.
Știi că-i va fi rău. Ai văzut de prea multe ori același scenariu. Tu-i spui că-i mai bine pentru ea la dreapta, ea face pe loc stânga, tu-i indici să meargă cu capul la cutie că se trage tare deasupra, ea ridică teasta semeață peste zid și rafala îi seceră tâmplele.
Un singur poți să faci: să taci și să zâmbești. Să te uiți cu milă, cu bunăvoință, cu toleranță la toți aceia care nu sunt azi pe același drum cu tine. Doar să le zâmbești, să taci și să îi lași în pace.
Câțiva vor deschide ochii și vor vrea să își îmbunătățească viața sau să schimbe ceva în viața lor în bine. Nu te teme, totul e ok, ei au gură și vor întreba, vor cere ajutorul, dacă va fi cazul.
Zâmbește și taci!
Nu este greu să faci bani, toată lumea face averi. Greu este să ții de ei, să-i înmulțeşti, să trăieşti şi să şi zâmbeşti liniştită.
Toată lumea face bani, doar câțiva sunt relaxați şi sănatoşi după.
Exemplu relevant:
Andrei Pl.: "Bătrân cretan, 92 ani, despre secretul longevității și dietă: mănânc des și bine berbec și brânză, beau strașnic rachiu."
A.: Și vegetalele?
B.: Alea-s pentru capre!
Concluzie suculentă:
Soarta ta ești tu, zâmbetul tău e în mâinile tale!
Eram pe Transalpina cu monstrul nou când un bun amic motociclist, la o oprire de hidratare și realimentare, îmi spune vesel că mă vedea în retrovizoarea lui pe mine "venind ca un zmEU".
Pe o plajă din zona centrală a Vămii vechi, împreună cu două domnișoare venind de la masă, una dintre ele mai mică doar cu șase luni decât cealaltă, îmi spune nonșalant, intenționat și curajos că: "ai un trup de zEU".
Cealaltă femeie, de multe ori, dar totuși încă prea puține, Îmi răspunde mândră și acaparator: "ești al mEU".
Fiecare caută febril să își găsească o activitate în care să aibă enorm de mult entuziasm: DumnezEU din interior, EUl din tine.
ZmEU. zEU. Al mEU. DumnezEU.
EU.
Să părăsești peștera lui Plato este infernal. 99% eșuează.
Să stai alături de un grup cu care ai în comun doar obișnuința, fie de generații, fie de câțiva ani, este curat pierdere de vreme și uzură psihică și fizică. Manechinul e pentru exemplificare externă ție, nu pentru uz intern.
Să stai acolo unde simți că nu-ți este locul, sau să rămâi acolo unde n-ai stare și nici plăcere intensă, doar din ”obligație” sau comoditate, este una dintre imobilizările autoimpuse cele mai nocive: pușcărie. Cancer curat.
Bineînțeles că toate astea se vor vedea mai târziu în viață, când se vor lăsa greu în carnea, mintea și sufletul tău, dar atunci va fi prea târziu: nu vei ști nici de ce suferi și nici care este ieșirea salvatoare. Sufletul tău are nevoie de cald autentic în pereche, nu doar de rece politicos în mulți.
Cel mai probabil că vei dansa sălbatic, neobișnuit, ”ca și când nimeni nu te vede”, asemeni păpușei cu sfori, dar sforarul va fi smintit de scârbă și Parkinson. Vei fi mereu obosită ziua la subiect, plină de energie noaptea ca un obiect.
Dar dansul este mai plăcut în doi, cu priviri cu subînțelesuri și atingeri pregătitoare.
Preludiu.
Libertatea este un lux exorbitant. Doar cei curajoși și-l permit. Doar cei liniștiți îl apreciază.
Foarte puțini vor înțelege. Din peștera lui Platon doar unu a reușit să iasă și a fost lapidat când s-a întors să-i salveze pe semeni.
E ok.
Dacă i-ar păsa cu adevărat, și știu cum este aia, știi și tu, sigur ai trăit-o, ar durea-o atunci când te doare și pe tine, dar tu suferi în tăcere, zici tu, dar ea simte tot. Abia atunci ea e de păstrat pe termen lung, când simte și înțelege chiar fără să vadă sau să audă: când chiar îi pasă.
Cei mai mulți le vor supuse, docile, submisive. Ei consideră, și parțial au dreptate, că așa sunt feminine și că așa le arată clar că îi iubesc necondiționat. Posibil, puțin probabil, incomplet, dar aproape de adevăr: pentru că nu există iubire necondiționată, n-am stabilit asta o dată?
Ce contează? S-o intereseze, s-o doară, să se implice: să-i pese.
Cred că așa ea te place, te vrea, te dorește, este mai mult a ta decât cu atenția la public: atunci când îi pasă de tine cu tot corpul și sufletul ei. Atunci când ființa ei este afectată și suferă aproape egal cât suferi tu, bărbate!
Când trecea pe lângă terenuri de sport, de fotbal, de baschet, de tenis, de volei, avea un sentiment imens de bucurie și de dorința de a lupta, de a intra, de a se implica în acea dispută, în acea confruntare. Pe chipul lui se întipărea îmbrăcată elegant de stradă ceea ce părea o fericire imensă. O licărire de a se dezbrăca și imediat echipat să intre cu băieții la joc.
Când trecea pe lângă locurile de joacă cu copii, cu mulți copii, jucându-se bucuroși la fel ca și la 7.650 de km distanță, în toate acele parcuri, pe chipul lui nu se mai vedea nimic, doar un gol imens. Dar în interior universul se căsca în abyss care se uita temător înapoi la el și se cutremura: neliniștii adultului și a unei dureri adânci, insondabile, greu rezolvabile.
”Va trebui să-ți tai cordonul ombilical din interior de la mama ca să poți trăi în exterior, în lumea reală.”
Ce te mișcă?
Ce te face fericit?
Ce te ridică dimineața din pat?
Este despre sport, mers la sală în cazul de față, dar valabil la afaceri, relații amoroase, familie, investiții pe bursă sau altele, prietenii, imobiliare, etc.
Cel mai bun antrenament nu este cel în care ai băgat cele mai multe repetări. Nici cel în care ai vârfurile cele mai mari depășite, nici măcar cel în care ai stat cel mai mult în sală lucrând intens și continuu, aproape fără pauze sau cu pauze de abdomene sau lombari sau alte resturi ori frânturi. Cel mai bun antrenament al tău nu este nici măcar cel în care ai avut cea mai bună dispoziție la efort și atenție la exerciții, nu.
Nu!
Cel mai bun antrenament este acela la care, deși n-aveai nici cel mai mic chef și ai fi făcut absolut orice să nu te duci la efort, ai apărut totuși în sală, ai dat noroc cu băieții, ai băgat un antrenament decent, chiar dacă scurt, succint și la obiect.
Da!
Să mergi mai departe atunci când ți-e greu este cel mai valoros, mult mai important decât atunci când toate pânzele-ți sunt sus.
Dacă muștele ar face miere, ne-am șterge și la cur cu ea.
Prima femeie cu care am avut o motocicletă, prima mea motocicletă - cea fără acte, nici n-a vrut să audă de achiziția acesteia. Discuția era clară: îți iei motocicleta, fain, ai terminat relația cu mine. După care a fost prima ieșire, prima plimbare, cu motocicleta: a plâns tare să nu plec, să nu mă duc, a făcut ca toți Dumnezeii, iar când m-am întors nu a vrut să vorbească cu mine o perioadă, nu m-a mai băgat în seamă. A fost supărată pe mine vreo două zile, au fost tot felul de probleme și discuții prelungi iar relația noastră s-a sfârșit foarte repede după acest eveniment.
A doua femeie cu care am avut a doua motocicletă, înainte de prima mea plecare la o plimbare mai lungă prin țară pe cal, m-a luat tăcută în brațe, m-a strâns tare la pieptul ei mic, m-a rugat să îi promit că mă voi întoarce bine sănătos și teafăr și era tare emoționată. Am promis că va fi bine, iar când m-am întors era atât de fericită că am revenit și că sunt viu, că totul e ok, că nu am probleme, că nu s-a întâmplat nimic rău și râdea extrem de fericită strângându-mă din nou tare la piept.
Au trecut mai multe motociclete și mai câteva femei pe lângă mine și prin portofoliul meu ajungând în ziua de azi ca la cea mai puternică motocicletă, cea care îmi poate pune cel mai mult și cel mai repede viața în pericol. ”244km/h, 299 în bord electronic, Fla a văzut din spate, relaxat, peste 260.” Dumnezeu a făcut ca să am o femeie de calități și de calibru asemănătoare în același timp.
Când am plecat la prima plimbare, prima oară cu noua motocicletă și cu noua femeie, ea n-a zis absolut nimic: nici să ai grijă, nici de tine, nici n-a plâns. Nimic, nimic, nimic, zero, nada, canci, keine, nichts. Nici în cur n-a durut-o, deși-i plăcea. Când m-am întors a luat act de revenirea mea m-a întrebat cum a fost, ce ai făcut și cam atât. Semne au fost peste tot, doar că eu le-am ignorat. M-am despărțit și de această piesă, de ambele, de fapt.
Există o corelație directă între reacțiile femeilor de lungul anilor și setările sau poziția mea față de femei în legătură cu riscul asociat. Identic cu motocicletele. Așa cum te pot face extrem de fericit dacă ești atent la comenzile ei și la mediu înconjurător, tot așa te pot băga în pământ: într-o clipă de neatenție sau la o greșeală mică neobservată imediat.
Nimic nu este întâmplător. Experiența are nevoie de ani ca să se sedimenteze, iar lucrurile bune ca și cele rele se întâmplă atunci când te aștepți mai puțin, dar mai ales dacă nu ești pregătit.
Azi am alt motor, cu un cuplu colosal, mult mai nervos decât toate celălalte la un loc. Un Monstru. L-am probat pe Transalpina zilelel trecute, pe ploaie torențială, pe oboseală, pe limită și la limită. N-a mai fost 244 ca în trecut, n-am parbriz la acest cal, o iapă nărăvașă de fapt, dar era s-o scap în două curbe și cu frâna din față, și cu cea din spate, cu tot cu ABS, dar și pe demaraj din cauza cuplului nou.
Cum se raportează ea la Monstru? Cum sunt eu cu Monstrul? Cum o văd eu pe ea?
”Mă uitam iar adânc în abis și abisul, temător, nu se mai uita înapoi la mine fiind cuprins de frică. Șoc și groază - îl descria ea...!”
Doar cineva care este aproape fizic de tine te poate răni. Dacă este o distanță interpusă este mai greu.
Doar cineva foarte apropiat sufletește de tine îți poate răni sentimentele. Dacă nu-ți pasă de persoana respectivă, nu-ți pasă nici ce gândește sau spune despre tine.
Doar cineva care-ți cunoaște secretele te toate leza tare și profund.
Care sunt persoanele cel mai apropiate tine încă din copilărie? Părinții.
În cine ai încrederea cea mai bună în copilărie, că te hrănesc, că vor avea grijă de tine, că te vor mângâia și iubi necondiționat? În părinți.
Cine te poate răni cel mai tare în aceste condiții?
Părinții.
Mda.
Acolo sunt traume imense din trecut de vindecat dacă simți că azi, la maturitate, ai mici sau mari probleme diverse și blocaje în diferite domenii.
La biblie se spune, citez aproximativ din memorie:
”(...) omul va lăsa pe tatăl și pe mama sa și va face casă nouă unindu-se cu femeia sa (...)”
Până nu vei vindeca traumele din copilărie și până nu rupi cordoanele ombilicale cu mama și tatăl tău va fi greu să fii bine: și liniștită, și mulțumită, și zâmbitoare constant pe termen lung.
Soarta ta ești tu!
Zâmbetul tău este în mâinile tale!
Motto: ”Ea este doar un copil ce se uită la un adult matur pe care să-l urmeze încrezătoare că-i va fi mai bine. Iarba mereu mai verde, îți amintești?”
Discuțiile în contradictoriu se cam înmulțesc. La început totul era roz, nu? Ce ți-am spus mereu despre începuturi?
Supărări și certuri apar din senin. Am stabilit o dată și odată că nu există ”din senin”, da? Plus că limitele trebuiau să fie clare,bine trasate și respectate, iar în plus tu nu te cerți niciodată, corect?
Ea e din ce în ce mai nervoasă și mai mofturoasă cu tine și are timp pentru orice altceva doar pentru relația voastră nu? Ce nu înțelegi aici?
Cu toate astea tu vrei să salvezi relația și să o păstrezi când lumea abundă de oferte mult mai bune și mai potrivite și mai dornice de o relație cu un mascul valoros: ” De ce una și nu trei?”
Am două vești, ca de obicei, una bună și una și mai bună, sau rea, cum vrei tu s-o numești, e tot aia.
Vestea bună: poți face ceva să salvezi relația, dar trebuie să-ți revii tu.
Vestea și mai bună: Nu-i vina ei că tu nu știi joaca. Este numai și numai vina ta, bărbate! Nici asta nu-i clară încă?
Ce se poate face?
Habar n-am.
Curând îți voi da toate variantele și soluțiile, acum doar îți spun ce aș face eu în situația asta, dar reține: noi doi nu suntem la fel și nici nu gândim la el și nici nu avem aceleași ținte și orizonturi, nici măcar nu avem același trecut, nici vorbă aceeași experiență de viață.
Pe scurt, de final:
Eu m-aș întoarce la mine.
Aș redeveni cel care am fost, aș reconstrui bărbatul care eram când ea s-a îndrăgostit iremediabil prima oară de mine.
Cu o singură condiție: aș deveni mult mai bun ca atunci, mai capabil, mai valoros.
Mult mai valoros.
Știu că tu nu poți face asta acum, dar eu scriu aici ca să poți reciti peste luni de zile sau ani. Așa ai făcut dintotdeauna. E ok...
Repet și închei:
Nu-i vina ei. Este exclusiv vina ta că relația merge prost. Tu fii ce trebuie să fii și ... Abia atunci ea s-ar alinia în consecință sau va face loc grațioasă celor trei noi atât de dornice.
Ea este doar un copil căutând adăpost.
Decât un Logan nou-nouț, zero kilometri, mai bine un Mercedes excelent întreținut, super dotat, extrem de puternic și totuși perfect confortabil, dar puțin mai vechi.
Natural că tendința este s-o iei cât mai repede, cât mai tânără, cât mai puțin rulată. Puțini reușesc, dar care este sensul.
Eu am preferat mereu calitatea în fața cantității.
Văd mulți tari în gură care-mi explică cum că a lor e mai mică și că eu o am mai mare. Clar!
Problema lor nu este că e mică și necoaptă, grav este că ei nu înțeleg cât de uzată și de rulată le este ”honey” a lor.
Repet: prefer un produs de elită, bine întreținut, full-options, un Mercedes Benz - de exemplu, chiar dacă are câțiva anișori, decât orice mașină românească, franțuzească, coreeană, rusească sau japoneză, fie ea și nou-nouță cu țipla încă pe ea, ceea ce este exclus. Zero kilometri nu mai are nici una în ziua de ani, decât dacă te duci tu direct în fabrică și o iei direct de pe banda de asamblare: poți face așa ceva?
Nu?
Ok.
Mergi în pace, ai greșit din nou.
Și ai și pierdut.
Ai pierdut experiență, valoare, profunzime.
De ce?
Pentru că eu pot pierde câte o bătălie uneori, dar câștig absolut toate războaiele pe care vreau să le câștig.
Clară? Nu Clara, oricare alta.
Femeia va prefera mereu o iarbă mai verde și mai grasă.
De aceea e bine să-ți păstrezi permanent peluza atent tunsă și minuțios aranjată.
Pregătit oricând pentru orice.
Raiul de smarald.
USA și România
New York și București
București și Slănic
Slănic și Ilanlâk
Vama Veche și noua lume ce mi se așterne docilă la picioare...
Unii că sunt prea mușchiulos, prea agresiv, prea dur, prea neiertător. Alții, chiar din proximitatea primilor, că am citit prea mult, că sunt prea educat, că sunt prea rafinat, că sunt prea stilat, că sunt prea civilizat pentru această societate, că sunt prea cu ”mănuși” când scriu.
Unele că nu acord femeilor și a doua șansă sau că sunt mult prea decis, mult prea ferm în ceea ce privește viitorul unei relații serioase. Altele că o lălăi prea mult în relațiile de business și/sau de afaceri, în încurcăturile financiare, pe care ar trebui să le opresc mult mai repede.
Nu mă plâng. Dumnezeu mă iubește, bilețelul din parc o confirmă cu pasiune. N-am de ce să mă tem astfel. Doamne-Doamne va alege mereu ceea ce este cel mai bine pentru mine. Așa a făcut dintotdeauna, așa va face cât timp va fi necesar.
La început exista o corespondență fățișă, evidentă, la vedere, pe Facebook și în comentariile de pe blog. Asta se întâmpla acum vreo șase-opt-zece ani.
Ulterior discuțiile, conversațiile și propunerile mai mult sau mai puțin decente s-au mutat în mesajele private, pe email-uri și în întâlnirile organizate de clubul fanelor de mai târziu.
Apoi, acum vreo cinci-șase ani heblul a fost tras. Era suficient, prea multe, prea puțin. S-a ales calea de mij-loc. Ca de obicei.
În ultimii trei ani mesajele scrise au fost găsite în ștergătorul parbrizului de la mașină sau în ușița cheiței rezervorului de benzină de la motocicletă ori înfipte în fanta dintre șa și rezervor.
Pasul cel mai curajos și cel mai puternic a fost făcut când mesajele au început să fie în cutia de scrisori de acasă. A început să primească mesaje scrise frumos, caligrafiate și parfumate de la domnișoare și doamne elegante și stilate.
Dar ceea ce m-a surprins cel mai mult a fost descoperirea de azi. În timp ce udam copăcelul din fața casei, pe care abia mi-l curățase și mie un vecin mai în vârstă și mai priceput, l-a tuns și mi l-a pregătit pentru înflorire, am fost mirat să găsesc pe o creangă dispusă spre Soare, o amuletă, un Mărțișor, un purtător de noroc, un aducător de noroc, un aducător de belșug, de iubire, de liniște, de fericire, de împlinire.
Mărturisesc: de data aceasta nu știu de la cine am primit acest cadou simbolic, dar magnific. Evident că m-aș bucura să aflu, dar nu este neaparat obligatoriu. Oricum îi mulțumesc acum și aici acestei drăguțe pentru superba și Minunata inițiativă care m-a bucurat mult mai mult decât toate bilețelele din ștergătoarele parbrizelor, din carenele motoarelor, din cutiile de scrisori, din emailuri sau din mesajele private, toate adunate la un loc nu fac cât această amuleta cu Mărțișor care deja a început să producă puternic fericire, bucurie, liniște, abundență, relaxare, iubire, afecțiune, dragoste, atașament în viața mea.
Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc, străino, Oricine ai fi și oriunde ai fi acum...
Sărut mâna, mulțumesc!
Sunt femei bine, elegante, unele destul de deștepte, cu carieră, cu lucrurile personale rezolvate: au spațiu locativ, au ceva sănătate relativ Ok, ceva bani deoparte, toate par puse în ordine în viața lor. Deși sunt în topul corporațiilor, în topul veniturilor, în vârful iererhiilor profesiilor lor liberale, în topul unei așa zise și doar închipuite scări sociale pe care o cultivă zilnic cu o migală demnă de cauze mai nobile, vai de ele, săracele!, aceste femei se plâng, în marea lor majoritate, majoritate covârșitoare, de faptul că au probleme cu relațiile amoroase cu bărbații, cu sexul opus în general, și că nu își găsesc parteneri potriviți. Ele nu înțeleg de ce deși sunt valoroase profesional și bine implicate social, totuși bărbații corespunzători nu le aleg pe ele și chiar aleg pe altele mult mai slab cotate, din punctul lor de vedere.
Aceste femei fac o greșeală imensă, ele fac o confuzie colosală: ele amestecă valoarea profesională și socială cu valoarea sexuală sau cu atractivitatea, cu valoarea unei femei prin prisma ochilor unui bărbat.
Un bărbat valoros, cu adevărat puternic, stabil și având toate lucrurile rezolvate, ferm pe drumul lui, nu va fi niciodată interesat de nivelul carierei unei femei sau de cercul social al acesteia. Niciodată! Un mascul autentic nu va fi niciodată impresionat de relațiile unei femei sau de banii ori averea ei. Nimic exterior femeii nu reprezintă o atracție pentru un bărbat pur-sânge. Nu, niciodată!
Aceste femei fac această confuzie incredibilă între exterior și interior și nu înțeleg că bărbații preferă, de fapt nu doar preferă ci și aleg tot timpul, o femeie în funcție de calitățile ei interioare, intriseci, feminine: corpul, calinitatea, tinerețea, bunătatea, prospețimea, sănătatea, submisivitatea, fertilitatea, suplețea, docilitatea.
O femeie atractivă este supusă natural, blândă, zâmbitoare, relaxată, veselă, dulce. Acestea sunt calitățile pe care orice bărbat le va căuta la o femeie și, cum spuneam: orice succes profesional sau ambiție socială sunt total și profund neatrăgătoare pentru un bărbat valoros, sunt antifeminine și nesemnificative pentru o relație sănătoasă pe termen lung cu un mascul autentic pe care ți-l dorești atât de profund și propzd.
Ține minte astea de la Nenea, de la Lali, îți va prinde bine mai târziu:
Poți să vezi clar și departe, e singura cale, doar dacă închizi ochii și mintea.
Poți să simți gustul fabulos a unei mâncări sau aroma magică a unui fruct doar după ce ai închis și ochii și urechile și calmul te cuprinde liniștitor.
Poți să înțelegi bine și complet un lucru, o situație, un om, doar după ce ți-ai închis și mintea și urechile și ochii. Cu ele deschise nu vei rezolva mare lucru, vei rămâne la nivelul la care ești încă două-trei decenii.
Așa și cu iubirea, cu dragostea, cu amorul: ochii, urechile și mintea nu te vor ajuta. Dimpotrivă!
Nu, la afaceri și la bani nu e invers, nici vorbă, e doar altfel. Și despre asta am tot discutat.
Acesta este un alt motiv pentru care nu se prea amestecă utilul cu plăcutul pe termen lung.
Știu că n-ai să le înțelegi nici măcar pe astea mici, dar e ok. Nici nu mă așteptam să mă înțelegi cu ceva prea curând. Nu cu ochii, cu urechile, nici cu creierul. Cu gura, da. Dar nu acum.
De cele mai multe ori nu este bine ca cineva să câștige foarte mulți bani deodată, brusc, nemunciți. Cei care au câștigat bani la loto, peste 90% dintre ei, chiar spre 95%, au pierdut întreaga sumă de bani și ceva în plus din ceea ce aveau ei înainte, în perioada imediat următoare, în timp foarte-foarte scurt după momentul care au câștigat. Banii au plecat pentru că acei câștigători neașteptați erau total nepregătiți și pentru că nu au știut cum să îi rețină măcar temporar. Chestiunile acestea se învață sau deprind în timp, prin studiu inițial și apoi prin practică asiduă.
De cele mai multe ori este bine ca cei care au mașini foarte puternice să fi învățat temeinic cursuri de conducere defensivă sau să urmeze cursuri de pilotaj. Când ți se dă pe mână o mașină de Formula 1 sau mașină foarte puternică, dacă tu nu știi cum să o manevrezi, dacă nu ai făcut exerciții și cursuri și repetiții multe, există posibilitatea foarte mare ca, deși a avut bani suficienți ca să-ți cumperi acea mașină și este meritul tău, ca tot tu s-o împăturești de primul stâlp sau în primul copac. Cunosc prea multe istorii de acest tip.
Fix la fel se întâmplă și cu femeile. Nu este suficient să înveți niște tehnici de agățat și să spui niște replici prefabricate, sau să faci niște presetări artificiale. Nici măcar ridicarea statusului tău social, sportiv-muscular sau financiar prea brusc nu este benefică dacă nu ești și foarte atent. Pentru că astfel tu, nevinovatul, cu siguranță că vei agăța mai multe femei și unele foarte frumoase, poate chiar să întâlnești și tu o femeie de valoare, sau și două-trei. Dar nu le vei putea păstra pe termen lung sau îți vei putea frânge gâtul. Așa cum s-a întâmplat de multe ori cu mulți bărbați care au accesat și au intrat în relații cu femei peste calibrul lor sau peste nivelul lor de pregătire sau competență. Aceștia doar au simulat temporar că sunt ceva ce nu erau în esență, iar timpul și femeile, care săracele au înțeles la un moment dat că ceva nu se potrivește, le-au tăiat capul și picioarele distrugându-le iremediabil viitorul. Am văzut mult prea multe astfel de povești și mi se derulează sub ochi chiar acum vreo două.
Aidoma și cu afacerile. În momentul în care cineva are o afacere și ea explodează miraculos, nimerește pe o nișă unde vânzările cresc foarte repede peste nivelul așteptat și peste capacitățile tale manageriale, acest succes inopinat te poate îngropa sau distruge. O astfel de evoluție ascendentă, fulminantă, neramforsată de experiență sau cunoștințe aprofundate, te poate duce la ruină sau la faliment într-un timp foarte scurt. Am văzut prea multe cazuri similare și cei mai mulți n-au rezistat psihic pe acest Pământ.
Să nu pui niciodată un armament greu sau muniție sau explozibil în mâna unui novice, în mâna unui civil, dacă nu l-ai învățat bine, dacă nu l-ai antrenat corespunzător, dacă nu l-ai pregătit foarte bine înainte să folosească, să întrețină și să manipuleze acele arme, muniții, tehnologii. Pentru că astfel, nepregătindu-l temeinic, nu faci decât să-l distrugi, să îl omori, să-l bagi în mormânt înainte de a înțelege ceva din viață și din dulceața ei savuroasă.
A fi soți nu este totuna cu a fi cei mai buni prieteni. Nici vorbă.
E ok să faci lucruri care-ți plac. E chiar indicat ca suma acestora să fie mai mare decât a utilelor.
Nu trebuie ca tot ceea ce faci să fie util. Nu-i nevoie să cauți utilitatea imediată și mercantilismul în orice întreprinzi. E dăunător. Uită-te doar în jurul tău și vei vedea o grămadă de idioți utili. Vagoane! Ei sunt utili altora, dar se simt bine pentru că nu știu asta. Știu doar că slujesc o cauză și sunt utili. Chiar dacă sunt nefericiți, agitați, dezechilibrați. Ei nu știu că sunt utili, dar idioți, simple marionete.
Fă ceea ce-ți aduce echilibru, ce-ți produce plăcere sau îmbunătățește răbdarea!
Nu trebuie ca orice acțiune a ta să fie utilă, e suficient să fie frumoasă, plăcută, relaxantă.
Când mănânci, ce fericire!, mănâncă precum un rege!
Când dormi, ce binecuvântare!, dormi liniștit și zâmbicios precum un copil! ”Dorme ca un copilaș, legănat de vise...”
Când tragi de fiare, fie ele reci sau fierbinți, trage de fiare ca o bestie ce ești și arată-le puțin peste jumătate din ce poți.
Când te plimbi, ce norocos trebuie să fii!, plimbă-te liniștit ca un pensionar bogat ce s-a retras devreme din tumultul workăholicismului la mijlocul tinereții.
Dar când tranzacționezi, când investești pe bursă sau aiurea, nu uita regula de aur: nu risca niciodată mai mult de 3% într-un activ puternic fluctuant indiferent cât de promițător ți s-ar părea la un moment dat. Până când compania respectivă nu se liniștește și nu toarce precum Lili și Mimi în brațele tale, ca în orice altă investiție făcută cu cap, cum ar trebui să fie toa(n)te ale tale: stai liniștit și doar te uită cum magnific crește iarba, privește cum se mișcă relaxate frunzele și multicoloratele flori cum cresc. Orice acțiune din piață merită o șansă, dar doar una și bună.
Stai vesel și relaxat și admiră cum se usucă o frumoasă pictură și cum devine o bucată de piatră o faimoasă sculptură, mai ții minte?
Încet.
Mai încet.
Stai!
Doar admiră...
Și... respiră. Relaxat!
Berzei chioare Dumnezeu îi face cuib.
Iubirea se trăiește, nu se discută.
Paharul de apă este bine să fie băut concomitent cu pastila amară și uscăcioasă. Dacă bei apa fie și la două secunde după ce pastila ți-a zgâriat gâtlejul și ți-a stârnit panica sau frica este târziu și poate avea urmări neplăcute.
Oare există vreo legătură directă între tinerele ce visează cai verzi pe pereți cu prinți moștenitori călare și lacrimile în valuri plus durerile constante ce le învăluie regulat pe cele mai multe dintre ele?
Există o grămadă de curvari și cei mai mulți se mândresc cu asta în cercurile restrânse, închise. Chiar femeile lor îi apreciază mult și intens chiar așa cum sunt, când și cum îi ”prind”: de cele mai multe ori nu.
Sunt fustangii de duzină, fustangii ratați și fustangii-campioni. E ușor să-i separi după o primă evaluare. Primele două categorii cuprind peste 80-85% din bărbați, campionii sunt mult sub opt-nouă procente.
Duzinarii îi vedem pe toate drumurile: sunt în permanență la vânătoare, dar cu rezultate mediocre sau fără succcese pe termen lung.
Ratații și-ar dori să vâneze, dar nu pot sau nu știu cum.
Campionii nu prea vânează sau o fac foarte rar și doar de amorul artei și/sau exclusiv pentru antrenament. Ei sunt cei vânați de femei și râvniți să le fie alături.
Observ cu stupoare că azi este o situație dificilă, delicată, atunci când vezi jur-împrejur o armată de bărbați care își doresc să acceseze la mai multe femei, dar nu reușesc, însă în același timp clamează sinceritatea și fidelitatea față de singura femeie care a existat să existe în viața lor la un moment sau altul. Există o nișă foarte-foarte mică de bărbați care și pot și știu și au acces bun la o baltă de pește abundentă, campionii. Balta de unde își pot lua femei în ritmul pe care îl doresc.
Frumusețea vieții face că cei din a treia categorie nu clamează numărul mare de femei din viața lor deși ei au mai multe doamne în același timp, dar cei din a doua categorie, ratații, pe care inclusiv femeile lor unice îi consideră cuminți și de casă și liniștiți, ar dori să aibă același număr de femei ca și campionii, aceeași abundență, același acces nelimitat.
Dar pentru că nu corespund criteriilor de piață, cei de duzină și ratații, se revoltă împotriva standardelor solicitate de cumpărătoarele mofturoase și care râvnesc doar la campioni. Duzinarii și ratații îi blamează pe campioni și îi invidiază admirându-i pe ascuns. În față doar le zâmbesc temători și nu pun întrebări directe.
Duzinarii și ratații nu primesc nimic mai mult decât ciorba reîncălzită de acasă și se pretind inocenți, curați, morali. Nu-i cazul, știm bine asta. Dimpotrivă!
Campionii sunt mult mai apropiați de verticalitate și onestitate.
Dar foarte puțini vor observa și înțelege asta. Și e ok așa.
Mințile noastre trebuie închise în incintă, dar niciodată ”încuiate”. Trebuie antrenate și protejate, nu menajate și nici ținute în puf, dar nici expuse inutil pierderii. Să le facem antifragile, nu sensibile.
Cum zicea latinul? ”Quod Jupiter perdere vult, demenat prius”. Da, avea dreptate.
Cum îți poți pierde mințile? Sunt infinite modalitățile de a o face, mai greu este să ți le recapeți apoi înapoi. Peste 90% nu-și mai revin din tratament, la fel ca la alte dependențe: alcooliști, droguri, dodoașcă, adrenalină, glorie, jocuri de noroc, lăcomie de toate și alte felurite adicții.
Sunt două căi principale de a-ți pierde mințile:
1. Pe un avânt euforic nesăbuit, prin tupeu nemărginit, aroganță sau mândrie nefundamentată. Toate sunt blamabile și în stare simplă, incipientă, dar când sunt exacerbate devin letale, literalmente. De aceea modestia, calmul și liniștea trebuie să-ți fie mereu jur-împrejur.
2. Prin prinderea în teamă constantă, fobie la care te concentrezi în loc s-o eviți elegant sau anxietate sau depresie persistentă. Să te îndepărtezi cu toată viteza de ele ar trebui să fie misiunea ta zilnică. De aceea curajul, limpezimea rațională și zâmbetul relaxat și discret zilnice ar trebui să-ți fie fundamente.
Deși calea de mij loc ar fi cea indicată, sănătoasă, recomandată, puțini o mai aleg azi.
Cum poți scăpa de un moment mai greu prin câțiva pași simpli:
1. Disciplină rituală zilnică. Chiar dacă motivația dispare sau poate păli uneori, planul bine întocmit și urmat meticulos te va ține în priză și pe traseul inițial conceput.
2. Răbdarea cultivată zilnic, chiar verbal și autoadministrată. Cu răbdarea treci și marea și mica.
3. Moderație, echilibru, ponderație. Celebra calea de mij_loc, atât de abundentă și de recompensantă.
De aceea: Quod Jupiter pedere vult, demenat prius.
Adică: Când Dumnezeu vrea să te piardă, mai întâi îți ia mințile.
Se tot spune că există diverse similitudini între o mașină și o femeie. Eu sunt de acord și am tot scris detaliat despre aceasta. Bineînțeles că există și o grămadă de pămpălăi cu consoartele lor similare care spun: ”domnule, nu e frumos să compari femeia cu o mașină”. Dar o femeie adevărată nu va avea niciodată niciun fel de problemă în acest sens pentru că, așa cum bine știm, și în sens invers comparațiile să fac cu toate animalele Pământului, în diversele faze ale vieții sau etape ale lunii. Și eu nu am cunoscut nici măcar un bărbat valoros să se supere pentru asta. Dimpotrivă!
Să revenim la noul model de femeie și la ce are nevoie o mașină bună, de calitate, ca să își arate abilitățile, calitățile și să fie o campioană.
E simplu: orice mașină, fie ea de competiție sau care merge și duce pizza de colo-colo are nevoie doar de trei lucruri esențiale pentru a fi fericită, împlinită, mulțumită:
1.Gaz de calitate care să nu-i strice propulsia.
2.Talpă corespunzătoare care să o pună în valoare
și
3. Drum întins, orizont deschis, traseu clar fără prea multe necunoscute.
Dar acestea sunt exclusiv treaba pilotului, mașina nu poate și nici nu trebuie să se preocupe de acestea, ea are altele de făcut.
E obligația și responsabilitatea conducătorului să ofere femeilor alese cu grijă toate acestea: carburant consistent și de calitate, talpă fermă (sau palmă dură la cele cu doar două discuri și echilibru precar) și un plan clar, un viitor luminos.
Copilă, ai grijă de tine! Mare grijă să ai!
SOARTA TA EȘTI TU, ZÂMBETUL TĂU E ÎN MÂINILE TALE!
Și dacă 99% din ceea ce ni se întâmplă nu este în controlul nostru?
Și dacă realizăm și conștientizăm pe deplin că afirmația de mai sus este adevărată?
Și dacă am fi mai relaxați cu aceste lucruri și nu am lua chiar așa de tare la rost lucrurile care oricum nu pot fi schimbate sau oamenii ce în nici un caz nu pot fi altfel modelați?
Da, de cele mai multe ori 1% e suficient. Arhisuficient!
Da, 1% de calitate poate genera alt destin.
Şi cel mai mare şi fălos copac din lume tot dintr-o sămânță minusculă a ieşit.
1% e ok.
Doar să ştim ce vrem sau unde ne dorim să ajungem.
Doamna regină, ”doamna” Megan și doamna Harry Markle
1. Cea din mijloc poate fi numită doamnă doar dacă vrem să jignim profund doamnele autentice.
2. Două predicții (declar oficial deschise pariurile):
2.1. În maxim doi ani sunt divorțați cu scandalul mediatic monstruos aferent.
2.2. Pe el nu-l văd bine deloc dacă divorțul se pronunță: la cât de puternic s-a arătat în fața ei, o doamnă de altfel, în maxim șase luni s-ar putea sinucide. Sper să n-o facă.
3. Doamna din stânga a mai îngropat doamne mult mai cunoscute, mai iubite de de insulari și mai albe în trecut. Și cu mult mai ”albe”...
Restul este perfect adevărat, publicul are nevoie doar de circ. Pâinea e din belșug oricum.
”-Spune-mi și mie, te rog, cum și unde cauți și cum și unde găsești tu toate oportunitățile acestea. Și cum de mereu accesezi așa ușor și constant la afaceri, rente, bani, abundență?
- Nu eu caut oportunitățile, ele vin la mine și mă caută ele pe mine și-mi ies în cale de mă împiedic de ele. Și banii vin către mine atunci când trebuie să vină și în cantități suficiente. Chiar trebuie, de multe ori, să fac o selecție dură pentru că nu le pot avea pe toate. Dar sunt pregătit mereu și pentru orice, nu mi-e frică de nimic.
- Cum atragi atunci tu femeile? Cum le cucerești? Cum de ai abundența asta de femei în viața ta de când te știu...?
- Nu eu le cuceresc pe ele, ci ele mă atrag pe mine, ele mă cuceresc pe mine, ele vin către mine și-mi țin calea, ele mă caută și mă vânează. Eu nu fac decât să aleg ce-i mai bun, mai sănătos și mai valoros pentru mine pe termen lung. Chiar trebuie, de multe ori, să fac o selecție dură pentru că nu le pot avea pe toate. Dar sunt pregătit mereu și pentru orice, profund recunoscător, nu mi-e frică de nimic.
- ok! Asta era evident. Ultima: Cum de ai corpul ăsta frumos, cum de arăți atât de bine la vârsta ta, prietene?
- Abia aici este frumusețea jocului. Evident că nu e partea cea mai grea, dar este partea cea mai intensă și mai valoroasă. Abia aici, la corp, ca să ți-l păstrezi frumos și să și rămâi în toa(n)te mințile tale, aici ai puțin de muncă. Și trebuie să te apleci cu sârguință, cu răbdare și cu dăruire, cu devotament acestui proiect de îmbunătățire continuă și constantă a sufletului și a templului sufletului tău.
- Ești idolul și modelul meu!
- Să crești mare, treci la muncă!"
