E ok, dar e ciudat. Înțeleg bine că nu putem mânca toți cozonac.
Am în suflet şi în minte un amestec bizar de revoltă, uluială şi furie. Dar, Doamne-Dumnezeule, simt că totul este atât de inutil, stupid şi absurd.
Lumea de lângă noi mă şochează şi nedumereşte prin laxitatea, ignoranța şi jemanfişismul cu care tratează absolut orice eveniment oricât ar fi de grav şi dăunător.
E ciudat, dar asta este ceea ce majoritatea dorește.
E ok. Nu putem fi fericiți la grămadă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.