Mult prea mult

La noi în neam, de sărbătorile mari de peste an, se reuneau familiile în casa bunicilor din partea mamei. Asta se întâmpla la părinții mamei pentru că ai tatei au murit devreme, la începutul anilor 90. 
Erau acolo, la bunicii mei, mereu strânși cei doi frați ai mamei, cu câte doi copii, bunicii, tata, eu, sora mea. Uneori mai veneau niște unchi sau mătuși mai îndepărtate, dar mai rar. Adică minimum 14-16 persoane la fiecare Paște, Crăciun sau Sf. Nicolae (numele bunicului meu). 

Se mânca și se bea pe rupte, bunica mea și una din nurorile Dânsei găteau dumnezeiește, iar dulciurile erau demențiale. Probabil că de acolo am rămas eu cu dorința asta nestăvilită de dulce. 
Dar totul era prea mult. Mult prea mult. Căldura în casă era, chiar și de Crăciun, mult prea mare, se încingeau ușor și spiritele astfel. 

Mâncarea era prea multă, majoritatea participanților era peste greutatea medie și bolnavi de diverse boli ale abundenței alimentare. 

Băutura era prea multă, iar tata, leu după zodie și neînfrânt după caracter, profita de ocazie și spunea tot felul de adevăruri care atingeau mai mult discret, uneori, sau nu, diverse persoane de acolo sau cunoscuți care nu erau prezenți, dar care comentaseră vreodată ”în front” în fața lui. 

"Numai dorul poate măsura exact intensitatea, adâncimea, întinderea dragostei."  Cella Serghi

Vorba era prea multă, cum spuneam și mai devreme, taică-miu șfichiuia pe câte unul și altul încercând să pună niște puncte pe ”i”. Nimeni nu avea curajul sau puterea tatei de a pune degetul pe rană sau de a verbaliza realități de care alții fugeau sau le ignorau de frică sau rușine. Nu mințea niciodată, doar spunea lucrurilor pe nume. Am preluat și eu meteahna asta grea. Iar când i se răspundea la provocări, mare greșeală!!!, colosală, dovadă de adâncă imaturitate, începeau discuțiile și certurile interminabile – mereu aceleași și cam pe aceleași subiecte. 
Bine că nu s-au luat niciodată la bătaie. Probabil că le era rușine de cei bătrâni, care, chiar cu forțele slăbite de trecerea nemiloasă a anilor, îndemnau preventiv și precaut la reținere, moderație, cumpătare, calm. 

Dar cine să-i asculte ?!? 

Cine?