Rețetă de fericire

Fericire de-o zi:
- am făcut sport o oră cu un trainer excelent şi câteva domnişoare tonice, frumoase şi dornice;
- mi-am dat seama că sunt sănătos azi; nu şi cu capul - nu le poți avea pe toate în viață...;

Puterea informală și șefii din fuste

Sau de sub...
Nu tot timpul cel care este în capul trebii este și cel mai tare sau conducătorul de facto. De jure este, actele așa-l cataloghează, dar ceea ce se întâmplă cu adevărat important este mișcat și coordonat de un păr lung. Sau o fustă. Mie îmi plac fustele. Mai ales pentru că știu să conducă. Soft. Și cu dragoste.

Alint de seară spre primăvară

Când eram mici copii adoram să fim alintați. Remarcați, încurajați, susținuți, mângâiați, alintați în toate felurile posibile. Tăvălitul în praf, nisip sau noroi şi defilatul cu tropăieli prin bălți după ploi sunt astăzi neverosimile. De ce?

Futilitatea îndreptării cocoșaților

Sau, altfel spus, vezi-ți de treaba ta!

”Dragii mei frați, de ce vă chinuiți pe voi și de ce-i chinuiți și pe alții, de ce vă străduiți să refaceţi, să îndreptaţi viaţa oamenilor, să-i remodelaţi, să-i îndreptaţi pe oameni? Nici voi, nici altcineva nu poate face asta. Încercând să remodelați și să îndreptaţi viaţa oamenilor, nu faceţi decât să vă chinuiţi pe voi şi să-i chinuiţi și pe alții, distrugeţi viaţa voastră şi viaţa altora. Nici un om pe lume nu e

chemat să-i corecteze pe alţii, nimeni nu poate face asta. Fiecare om are o singură chemare, să se corecteze, să se îndrepte pe sine, iar fiecare poate şi e dator să facă acest lucru. Numai de-ar simţi omul asta, de şi-ar aduna toate forţele nu ca să trăiască pentru trupul său, ci pentru Dumnezeu, de şi-ar aduna toate forţele pentru a spori iubirea, atunci ar simţi cât de plină de bucurie şi cât de uşoară ar deveni viaţa lui.” - Lev Tolstoi

Asta a scris Tolstoy în jurnalul ultimilor ani de viață.

Dacă el a reușit să strângă atâta înțelepciune, cine suntem noi să credem că putem face altfel sau mult mai bine? 

Din păcate am ajuns la o vârstă înaintată ca să înțeleg simplitatea și valoarea acestei înțelepciuni. Noi nu putem schimba prea multe sau mai nimic din cele ce sunt pornite pe un anumit drum de soartă. Sau putem interveni, zicem noi că suntem muncitori și habotnici, dar vom strica echilibrul și vom deteriora altele în alte părți ale vieții noastre sau a apropiaților.

Ai atu-uri şi te bazezi pe ele. Foarte bine, fiecare are. 
Tocmai asta e problema. Că te bazezi doar.
Cine le şi pune la treabă...

Poate că două lucruri, chiar trei, cred că ar fi bine și ar trebui să ne preocupe constant:

Mamă singură

Taică-miu a lipsit de lângă noi vreo doi ani atunci când eu și sor-mea eram la nouă și respectiv trei ani şi jumătate de viață. Așa a considerat el că-i mai bine, sau pur și simplu viața a început să dea lecții mai repede pentru unii. Lecții utile până la urmă, tuturor.
Era pe la jumătatea anilor optzeci când

Credit vs chirie

E o dilemă excelentă pe care aş vrea s-o descâlcesc puțin. Mai ales că se vehiculează prin presă zilele acestea manipularea revenirii boomului imobiliar.
În urma ultimelor articole publicate, de aici și de aici, am primit mai multe mail-uri şi mesaje cu întrebări din domeniul financiar şi imobiliar. Deşi am zis că nu mai scriu despre asta, cu sfaturi, am să bifez câteva scurte considerațiuni personale, dar în plan general.

Menționez că şi eu am avut credite, imobile şi am locuit ani de zile în chirie și chiar o perioadă în gazdă. Nu vorbesc din cărți, chiar am trecut prin ele. Cicatricile-mi supurează încă, unele.

1. Creditul este un instrument. Ca un cuțit. Poți face bine cu el, tai pâinea sau feliezi decorativ un fruct sau brânza, sau te poți răni cu el ori omorî lejer un semen. Depinde de utilizator și de intenții.
Ideal ar fi să iei credit doar atunci când produci ceva cu el. Adică de preferință atunci când vei folosi acei bani împrumutați ca să faci alți bani, mult mai mulți decât ai fi făcut singur fără acel credit. 
Cumpărarea cu credit a unei locuințe nu o consider oportună decât atunci când se îndeplinesc simultan următoarele condiții:

Salut matinal

Bună dimineața, oameni buni!

Adevărurile dor, e clar, puțini sunt cei ce suportă oglinda. Şi eu mă sperii deseori. :-)
Dar ca să curățăm spre vindecare o rană, cred eu, e bine s-o storci corespunzător ca să scoți tot puroiul. Doar nu vrei să suferi din nou, nu?

Altfel..."roses are red, violets are blue...and, baby, you know I love youuuuu...!".

Hai! 
Buuunăăăăă diiimiiineaaațaaaaaaa!

Părerea celorlalți, majoritar neavizați

Te poți șterge la cur cu ea. Sau te poți pișa în liniște pe ea. Pe părere. Dar nu numai. Fără probleme și fără glumă. Pe bune, e cel mai bun lucru pe care-l poți face. Și toată lumea va fi fericită.

Nu, nu sunt supărat. Dimpotrivă. Zâmbesc cu gura până la urechi acum pentru că am deschis ochii și în zona asta.

Pe cei mai sensibiloși îi rog să scuze expresiile de mai sus. Pe ceilalți îi invit să mergem mai departe.

Taxa pe literatură. Să-i mut în gură.

S-au furat și se mai fură încă, zilnic, o grămadă de bani din bugetul de stat. Doar o mică parte din infractori sunt prinși și mai nimic din prejudicii nu este recuperat. Majoritatea covârșitoare a infractorilor, peste 90%, sunt agramați și inculți.
Se ridică mărețe catedrale ale mântuirii neamului cu o parte bună din bani de la stat. De ce? Pupatul de moaște și rugăciunile nu se pot face și acasă? Trebuie să te vadă neapărat și vecinul? Și trebuie să cheltuiești o avere pentru asta?
Incultura a invadat aproape definitiv România, analfabetismul crește monstruos văzând cu ochii, zi de zi. Bacalaureatul și rezultatele lui arată evident în consecință.
Învățământul este la pământ și generează rebuturi umane pe bandă rulantă.
Cultura în România este o glumă. Nici măcar bună. Pentru că se diluează de la zi la zi, condusă fiind de impostorii de pe vremuri.
Ne plângem că n-avem bani la cultură, dar aruncăm cu banii USR-ului pe fereastră. O spun cei din branșă, conectați la sistem și realități.

N-am nici o carte de vânzare, nici nu voi avea vreodată. Nu sunt interesat decât

În gustul tuturor

M-am întâlnit zilele trecute cu, poate, unul dintre cei mai mari scriitori români, ce se zbate într-un anonimat grandios și într-o sărăcie lucie. Lu-ci-e. Și mi se pare cumva nedrept. Omul are o cultură colosală, este inginer sau arhitect la origine - acum vreo 40-50 de ani, vorbește la fel de elegant și degajat și despre istorie, și despre literatură, și despre pictură și despre politică sau sport. Un om imens. Mie mi se pare colosal de valoros.
Eu l-am cunoscut printr-o amică pictoriță și

Războiul bate la uşă

Așa cum s-a mai întâmplat de câteva ori în ultimele luni, Putin a spus că vrea pace, dar a întețit războiul în Ucraina. Astăzi este clar că nimeni nu se aștepta la altceva. Putin a continuat neîntrerupt lupta și bombardamentele, iar Europa și SUA au continuat măsurile de pedeapsă financiare și pregătirile de război. Nimeni nu este interesat de pace. Chiar în ziua semnării, care n-a fost de fapt nici o semnare - doar acord verbal, în timp ce gușterii de Merkel și Hollande se gudurau pe lângă piticul zvăpăiat cerându-i milă și pacea în estul Ucrainei, o coloană de peste 50 de tancuri și diverse piese de artilerie grea mărșăluiau dinspre Rusia, peste graniță, spre Donețk. Au fost filmate și date pe toate canalele media. Ce crezi că s-a întâmplat apoi? Exact. Nimic. Absolut nimic.

Ajutorul potrivit la momentul potrivit

Contează să-i dai unui om un pahar de apă atunci când îi este sete și i se usucă și crapă buzele în mijlocul deșertului. Dacă îi vei da o cisternă a doua zi, când el este la piscină, cu două limonade dreapta-stânga, e prea târziu. Nu va mai interesa pe nimeni.
Dar și să-i dai unui om pierdut în plin deșert, rupt de deshidratare, un pahar de apă foarte rece cu cuburi de gheață plutind, ca să-i spargi smalțul dinților și să-i faci șoc termic, nu cred că este foarte deștept și bine.

Sunt ferm convins că și tu te-ai lovit de o situație similară cu cea din povestea de mai jos. Dacă nu, măcar să știi cam cum poate degenera, dezvolta și finaliza un gând bun.
Un fost bun prieten dorea foarte mult să-și cumpere și el un apartament în celebri ani de glorie ai imobiliarelor în Ro. Problema lui era că s-a trezit cam târziu. Era deja 2008 și se auzeau din depărtare coloșii cu picioare de lut cum se zdrobesc de asfaltul crizei financiare, morale, dar și imobiliare.
De fapt problemele lui erau mult mai multe. Enumăr doar câteva: 

Fit, nu slab. Fii sexy!

Să faci mișcare zilnic este bine. Să faci sport este foarte bine. Să te menții într-o formă fizică bună peste ani este excelent.

Trupul este, așa se spune și eu sunt de acord și cred, templul sufletului. Este greu de crezut că poți avea un suflet excepțional de bun și un caracter corect și puternic, dar având un trup lăsat în degradare sau în paragină. Eu n-am întâlnit nici un astfel de exemplar, dar, fii fără grijă, am întâlnit și o grămadă de persoane cu trupuri superbe și având caractere cel puțin discutabile.

Atenți la viață

Fiecare om are devenirea lui și drumul lui în viață. Nimeni nu trebuie forțat în nici un fel. Bine cu de-a sila nu se face. Toate marile cărți și filozofii spun asta răspicat. Nici măcar dragoste cu de-a sila nu merge. Noi nu putem decât să sesizăm semenii, discret, și să scriem, unii, anumite aspecte care nouă ne-au făcut viața mai ușoară. Poate cineva citește și-i va fi și ei/lui viața mai ușoară. Să recomandăm și atât. Atât. Să spunem succint partea noastră de adevăr și fericire. Dar fiecare decide dacă să asculte sau să citească. Dacă ne întreabă ceva detalii probabil că le vom răspunde. Dacă insistă și cere mai multe informații atunci putem să facem și să oferim și noi mai multe. 
E opțiunea fiecăruia, doar e democrație, nu? 

Corupția ca un cancer

Oameni mult mai deștepți și mai informați decât mine fac diverse scenarii și aduc diverse explicații. Ei propun o grămadă de soluții acestui flagel ce a cuprins România în ultimii 25 de ani. Văd o preocupare a multora pentru acest subiect și o ignorare a altora cel puțin la fel de importante. 
Eu voi fi mai puțin detaliat. Scriu mai simplist, mai la obiect. La final voi face și eu o (singură) propunere.

Sunt o grămadă de întrebări în preambul:

Gelozia-i boală grea

Dar curabilă. Cu puțin efort şi concentrare. Și puțin creier, bineînțeles. Dar îți sugerez să scapi urgent și definitiv de ea. Dacă vrei să ai o viață mai liniștită și des zâmbitoare.

Iată povestea scurtă:

Maimuțele

Cu accent pe penultima silabă. Ce face unul, să facă to(n)ți!
Se spune că imitația, prin copierea unor atitudini, gesturi sau acțiuni, este una dintre cele mai directe forme de a complimenta, a măguli sau a flata pe cineva. Chiar, sau mai ales, în absență.

M-am apucat de sport când nimeni nu era interesat de asta. Încă din copilărie, când alții încă se jucau prin nisip. Apoi s-au apucat de sport mai mulți. Mai mult sau mai puțin. Dar mi-a plăcut punerea lor în mișcare. Chiar dacă mânați de spaima kilogramelor în plus sau a ”concurenței din piață”.

Ziua îndrăgostiților. Serios?

Am iubit două femei teribil de mult în viața mea. Cu una, I., am fost într-o relație destul de scurtă, vreo patru ani și jumătate - aproximativ, dar a fost prima mea iubire și poate cea mai intensă. Cu cea de-a doua, C., am fost vreo treisprezece sau patrusprezece ani împreună și nimeni nu știe dacă nu cumva mai suntem încă. Eu nu știu ce să zic, cred că s-a terminat demult. Dar asta este o altă discuție. Iar acești ani petrecuți împreună au fost cei mai frumoși, productivi și veseli ani din viața mea. Am iubit-o cum nu credeam că voi mai fi în stare după prima mea dragoste, dar ea mi-a dovedit, cu răbdare și înțelegere, că mereu este loc pentru o nouă poveste de dragoste. Am realizat cu această femeie aproape tot ce mi-am dorit și mi-am sau ne-am propus. O piesă rară, deosebită. Nu cred că voi mai găsi curând ceva de acelaşi calibru.

Restul relațiilor sunt de ignorat, chiar neglijabile, au venit și au plecat când au vrut ele. Nu le-a forțat și reținut nimeni peste justa măsură. Care este diferența, una dintre ele, între primele două femei extraordinare și celelalte pe care soarta mi le-a scos în cale?

Liniște și pace

Erau buni prieteni. Se cunoșteau din copilărie, au locuit în același bloc, la scări diferite.
Au făcut grădinița împreună, școala primară împreună, au stat pe gânduri unde să dea la liceu. Au hotărât să dea la un liceu faimos în vremea respectivă și unde se intra greu. Dar au reușit amândoi și s-au văzut chiar colegi de clasă. Evident că automat și de bancă.
Mergeau împreună la petreceri. Făceau sport împreună.
Împărțeau aproape totul. Chiar și domnișoare.

La un moment dat unul a intrat la facultate. La stat. Celălalt a căzut. A intrat în toamnă la una privată. Dar legătura dintre ei n-a mai fost niciodată la fel din dorința şi hotărârea, niciodată expuse sau explicate, ale viitorului mare director din industria hotelieră. Ba chiar după câțiva ani, foarte puțini, prietenia lor s-a rupt de tot. E greu să admiți că nu există egalitate permanentă în tot și în toate. Şi că poate unii sunt doar mai norocoşi.
Vine o vreme când apele se separă. Şi e bine că este aşa.