Ajutorul potrivit la momentul potrivit

Contează să-i dai unui om un pahar de apă atunci când îi este sete și i se usucă și crapă buzele în mijlocul deșertului. Dacă îi vei da o cisternă a doua zi, când el este la piscină, cu două limonade dreapta-stânga, e prea târziu. Nu va mai interesa pe nimeni.
Dar și să-i dai unui om pierdut în plin deșert, rupt de deshidratare, un pahar de apă foarte rece cu cuburi de gheață plutind, ca să-i spargi smalțul dinților și să-i faci șoc termic, nu cred că este foarte deștept și bine.

Sunt ferm convins că și tu te-ai lovit de o situație similară cu cea din povestea de mai jos. Dacă nu, măcar să știi cam cum poate degenera, dezvolta și finaliza un gând bun.
Un fost bun prieten dorea foarte mult să-și cumpere și el un apartament în celebri ani de glorie ai imobiliarelor în Ro. Problema lui era că s-a trezit cam târziu. Era deja 2008 și se auzeau din depărtare coloșii cu picioare de lut cum se zdrobesc de asfaltul crizei financiare, morale, dar și imobiliare.
De fapt problemele lui erau mult mai multe. Enumăr doar câteva: 

• s-a trezit că s-a hotărât să cumpere un imobil după 3-4 ani de ezitări personale și de miștouri referitoare la cei care făcuseră deja asta. Trezirea s-a produs fix în primăvara lui 2008 când piața era pe vârf, prețurile la cer, iar oferta imobiliară foarte scăzută și proastă.
• nu avea bani de avans, nici măcar acei 5 % ceruți de o bancă obscură doar ca să pună mâna pe gâscă și s-o jumulească ( era să scriu belească) mai târziu.
• deși avea salariu foarte bun, excelent chiar, cheltuielile erau pe măsură. Îi creștea salariul, îi creșteau și cheltuielile de zi cu zi. Erau dese momentele când rămânea fără bani cu câteva zile înainte de salariu, deși câștiga câteva mii bune. De euro. Tot din acest motive, cheltuieli fără număr, noimă și cap, nu a reușit să strângă nici banii de avans pentru creditul tardiv și dăunător;
• el cumpăra un imobil de gura altora, deși era foarte fericit în chirie și foarte mulțumit cu viața luxuriantă și liberă pe care o ducea.
• dorea să ia creditul în CHF pentru că părea o ofertă mai bună, ca dobândă, sumă împrumutată și durată acceptată.

Când s-a hotărât să cumpere și el un imobil, prietena lui de atunci îl apăsa ”să se așeze și el la casa lui”, a început simultan 2 operațiuni: de căutare în piață a unui apartament potrivit și plăcut ei și de găsire a unui ”prieten” care să-l împrumute cu suma de bani necesară avansului pentru acordarea creditului.

Când a ajuns cu cererile la mine l-am refuzat abrupt. I-am explicat că nu-i momentul acum să mai cumpere, mai bine să aștepte liniștit prăbușirea pieței, și că în nici un caz nu-l împrumut cu bani pentru câteva luni pentru avans și în CHF. I-am spus prietenește că dacă el nu este în stare să strângă nici măcar 5% din valoarea imobilului şi a creditului este cazul să uite temporar de asta. Eu i-am sugerat, că tot avea un salariu colosal, să strângă 30-50% din suma necesară achiziționării și abia apoi să se gândească la un credit. Și i-am mai spus că francul elvețian este periculos.

Bineînțeles că s-a supărat pe mine pentru refuz. 

Bineînțeles că alți prieteni s-au oferit să-l ”ajute” făcându-l să afirme mândru și arogant că ”prietenii la nevoie se cunosc”.

Bineînțeles că a găsit ”pe cel mai bun prieten” al lui care l-a împrumutat imediat având în vedere și refuzul meu.

Bineînțeles că a cumpărat imediat, precipitat, pe grabă, un apartament dezastruos, în care a mai băgat vreo 15-20.000 de euro pentru reparații și amenajări de ”lux” la etajul 10/10. 

Bineînțeles că a achiziționat un imobil care acum, astăzi, nu mai valorează nici măcar jumătate din banii pe care i-a accesat prin credit și pe cei băgați în dotări, modificări și amenajări.

Bineînțeles că a luat creditul în CHF, valoarea în lei a creditului s-a dublat - adică plătește acel imobil de peste 3 ori și jumătate, și bineînțeles că acum are probleme mari cu plata ratelor.
Bineînțeles că mai are încă datorii la prieteni şi la rude.

Bineînțeles că este la pământ cu nervii și cu bugetul personal. Dacă rămânea liniştit în chirie acum avea în buzunar cash 80-90.000 euro minim. Poate chiar 100.000.

Bineînțeles că are mari probleme în căsnicie şi în familie. Au început reproşurile, cu perdea deocamdată.

Bineînțeles că acum îmi cere, din nou, sfatul, compania și ajutorul. În surdină. De la distanță. Dar tot mândru și arogant.

Țe să fac? Țe să fac?😆