Bogăția despre care uităm să vorbim

Te-ai întrebat vreodată cât valorează o dimineață în care pur și simplu... nu te doare mai nimic?

Avem acest obicei ciudat de a crede că sănătatea este un drept pe viață, un fundal static care ne este datorat. E normal, suntem încă tineri, n-avem frică. Ne facem planuri pe zece ani, ne stresăm pentru facturi sau pentru că mașina s-a zgâriat în parcare. Dar adevărul, cel pe care îl șoptesc coridoarele spitalelor sau aleile morgilor, este mult mai tăios: sănătatea se poate perima în câteva săptămâni. Uneori, în câteva zile, totul se poate degrada abrupt și ireversibil.

Fiecare zi în care te ridici din pat fără un „cost” imens de durere sau neputință nu este o zi banală. Este o zi fabuloasă, un bonus dăruit de Dumnezeu, o victorie pe care nu am făcut nimic să o merităm, dar pe care o primim din abundență, gratis. Apreciază și mulțumește, e imens ceea ce ai!

Putem pierde totul într-o clipită. Tot ce am construit, tot ce am adunat, devine irelevant în fața fragilității noastre biologice. Carnea este trecătoare, și trece repede.

Așa că, data viitoare când simți că „nu ai destul”, respiră adânc. Dacă ești bine, ești deja un om bogat. Să învățăm să mulțumim pentru acest „bine” cât timp îl avem, pentru că liniștea corpului tău este cel mai mare lux pe care îl posedăm.

Prețuiește-ți abundența de astăzi. E mai rară decât crezi.

Arta de a nu muri „agățat” de un suflet: Între magia iubirii și pragmatismul supraviețuirii

Există oameni care, printr-o magie greu de explicat, transformă amărăciunea în zâmbet. Sunt acele „rara avis”, suflete-resursă pe care am vrea să le oprim în loc. Dar timpul nu negociază cu nimeni. Vremea sandalelor trece, indiferent dacă ai ales să mergi la plimbare sau ai rămas în casă.

Dacă nu bei astăzi apa din izvorul care îți curge prin curte, mâine s-ar putea să descoperi că alții și-au potolit setea acolo, în timp ce tu te mulțumeai cu apă îmbuteliată.

Capcana atașamentului total

Se spune că trupurile se pot despărți, dar sufletele care s-au sudat rămân undeva, într-o dimensiune a lor, imposibil de dezlipit. Este un gând romantic, dar pentru un bărbat care iubește fără limite, poate deveni o condamnare.

Femeile au, adesea, o forță interioară superioară în procesul de „detoxifiere” sentimentală. Bărbatul, în schimb, dacă nu învață să pună o frână sănătoasă, riscă să fie spulberat de obișnuință.

Marin Preda o spunea cel mai brutal și mai onest:  „Primejdia în care se află un bărbat care iubește total o femeie seamănă cu aceea a unui om care a atins un fir de înaltă tensiune… dacă nu se smulge în chiar clipa când a fost zgâlțâit, moare agățat acolo fără scăpare.”

Cum supraviețuiești când se rupe legătura?

Când o relație se oprește brusc, durerea nu e doar mentală. E viscerală. E ca atunci când schimbi o coroană dentară, dar multiplicat la scara întregului corp: simți cum ți se dezlipește pielea de pe tine.

Secretul supraviețuirii? O rezervă de energie. Nu este vorba de cinism, ci de autoconservare. Trebuie să ai mereu un domeniu de maxim interes, o pasiune sau un scop unde să-ți poți canaliza atenția atunci când „înalta tensiune” te scutură. Un loc unde să-ți alinți durerea până când devii, din nou, întreg.

Miracolele de lângă noi (pe care le ignorăm)

Fiecare dintre noi are în preajmă „minuni de oameni” și miracole zilnice, mici sau mari. Avem izvoare de apă proaspătă chiar sub ochii noștri, dar uităm să ne aplecăm să bem.

Apreciază-i astăzi. Observă-i acum. Pentru că, dacă tu alegi să rămâi orb la valoarea lor, nu-ți face griji: cu siguranță se va găsi altcineva care să vadă clar ceea ce tu ai ignorat.

Viața e frumoasă și trece imediat. ”Restul” nu contează.

Timpul este resursa care s-a epuizat în secunda doi. Dacă ai pierdut timpul, ce păcat!, ai pierdut tot. Nu ți-l mai poate aduce nimeni niciodată înapoi.

Sănătatea este cea mai importantă, cea mentală în primul rând. Cu bani mulți și cu ajutorul Bunului Dumnezeu poți recupera câte ceva din sănătate, dar foarte greu și pe termen lung.

Libertatea, de toa(n)te felurile, este tot ceea ce un om împlinit și împăcat ar trebui să caute.

Libertatea și frumusețea, da! Cum să uit de frumusețe.

” - Și restul?!?

- Restul nu contează, n-am stabilit asta o dată?”

Cele două închisori și singura ieșire: Tu cât de liber ești?

Libertatea nu e ceea ce crezi.

Majoritatea oamenilor cred că libertatea înseamnă să faci ce vrei, când vrei. O definiție simplă, dar care ascunde o capcană imensă. În realitate, suntem prinși între două lumi, iar marea majoritate dintre noi nici măcar nu observă gratiile.

1. Libertatea exterioară: Lupta cu „Zgomotul”

Este libertatea la care visăm cu to(n)ții: fără șefi autoritari, fără rate la bănci, fără așteptări sufocante din partea familiei sau presiunea socială de a fi într-un anumit fel. Este evadarea din mecanismul exterior. Mulți își consumă întreaga viață încercând să o obțină, însă puțini realizează că, odată cucerită, ea nu garantează fericirea, nici măcar liniștea. Este doar primul pas spre afara cuștii aurite.

2. Libertatea interioară: Adevăratul Sanctuar

Aici lucrurile devin interesante. In interiore hominem habitat veritas — adevărul locuiește în interiorul omului.

Libertatea interioară nu este despre ce se întâmplă în jurul tău, ci despre detașarea totală de haosul din mintea ta. Este capacitatea de a privi un gând sau o emoție negativă fără să te lași controlat de ele. Să alegi cu fermitate esențialul dintr-un ocean de zgomot mental nesemnificativ. Aceasta este singura libertate cu adevărat stabilă. Să fii mulțumit cu ceea ce ai, să fii împăcat cu ceea ce ești și să admiți că ai și ești fix ceea ce-ți trebuie în acest moment.

Radiografia unei lumi „înlănțuite” și ”evadații”:

Dacă privești cu atenție în jur, vei observa trei tipuri de oameni:

• Majoritatea: cei care nu au niciun fel de libertate și, paradoxal, nici nu par să și-o dorească. Trăiesc pe „pilot automat”. Serviciu-familie-casă-somn-concedii-serviciu din nou.

• Luptătorii: Cei care au reușit, cu eforturi titanice, să se elibereze de constrângerile exterioare, dar lucrează în continuare la cele interioare. Sunt puțini.

• Rarii: Cei liberi și în interior, sunt și mai puțini. Îi vei recunoaște imediat: sunt acei oameni cu o liniște magnetică, un calm neclintit și un zâmbet care pare să vină dintr-o altă lume. Zâmbetul acela relaxat și liniștit care nu cere nimic. Dar care îți oferă multe...

Te-ai gândit vreaodată la asta: E posibil să nu fi fost niciodată liber?

Chiar dacă ai timp.
Chiar dacă ai opțiuni.
Chiar dacă faci ce vrei.

Pentru că libertatea reală nu începe în exterior.

Nu ține de job.
Nici de bani.
Nici de program.

Ține de un lucru mult mai incomod și mai greu de obținut: Poți să stai liniștit în propria ta minte și doar tu cu tine?

Libertatea interioară înseamnă să nu fii tras de gânduri și de dorințe în toate direcțiile.
Să nu reacționezi automat la fiecare emoție.
Să vezi clar ce contează — și să ignori restul.

Tu în care categorie te regăsești astăzi? 

Și, mai important, unde vrei să fii mâine?

Sau pușcăria de aur este tot așa de dulce ca acum douăzeci de ani...?

Când pierzi, uită-te la câștig mai întâi

Nu există pierdere (sau înfrângere) absolută și nici câștig (sau victorie) totală.

Când pierzi o casă (sau două!), bucură-te că ți-a rămas puterea și plăcerea muncii.

Când pierzi o ființă dragă (sau două), bucură-te că ți-a rămas afecțiunea pentru frumusețe și pentru vizuina iepurelui.

Când pierzi o afacere mare (sau două), bucură-te că ți-a rămas sănătatea fizică și mentală, cei mai mulți și le pierd și pe acestea împreună deodată.

Când pierzi un prieten foarte bun (sau doi), bucură-te că ai scăpat de șerpii de la sân și acum vezi mai clar și mai profund oamenii.

Orice pierdere este o plată anticipată pentru o lecție valoaroasă care-ți va aduce o răsplată mult mai mare în viitor.

Promit!

Va fi bine! Doar ți-am promis.

Ți-am promis eu ceva vreodată și nu m-am ținut de cuvânt?