Unic medicament: iubirea

Industria medicamentelor tratează trupul. Așa cum face service-ul cu mașina. Repară motorașe sau schimbă piesele uzate sau stricate cu unele noi sau recondiționate. Dar dacă ai o problemă la soft, ce-i faci? Când se defectează sufletul tău medicamentele nu mai ajută cu nimic. Având un suflețel rănit sau atins, nemângâiat, nevorbit, neînțeles și trist, nu te vei vindeca cu medicamente chimice niciodată. Singura rezolvare a durerii sufletului, singura alinare, unicul medicament, este iubirea.

Vreun an și jumătate am fost chinuit de o
contractură groaznică la spate undeva în partea stângă toracală. Dar durerea radia constant înspre piept, mă durea și când respiram mai profund, dar și către umăr, braț - în special pe triceps, și cotul stângi.

Un bun prieten, medic, mi-a spus din prima că s-ar putea să fie ceva psihosomatic. Că eu sunt sportiv, că el m-a verificat, că nu crede că este nimic grav sau că, dimpotrivă, n-am nimic la mușchi sau oase. Poate doar ceva la cap. Și râzând mi-a urat sănătate arătându-mi cu degetul index ușor strâmb către parietal. 

Câteva luni, multe, aproape un an și vreo două-trei luni, am crezut c-o rezolv cu vorba bună. Ceva masaje, am diminuat volumul efortului zilnic, puțin bazin și ceva mai multă saună și jacuzzi. N-a mers. Durerile erau acolo nemișcate, în ultimele două luni chiar s-au accentuat. Nu mai puteam nici dormi corespunzător. La un moment dat, într-o dimineață devreme, rupt de somnul prost de cu o noapte înainte din cauza durerilor, am decis să merg la doctori. Credeam că ei vor interveni și vor găsi rezolvarea imediat. Eroare! Imensă.

Am fost mai întâi la medicul de familie. Mă știu cu dânsul de mulți ani de zile, dar în aproape zece ani de când ne cunoaștem nu cred că am apelat la dânsul de mai mult de două sau trei ori. Am fost suficient de sănătos sau fricos ca să nu ajung acolo. De data asta îi explic că este ceva grav, în accepțiunea mea, pentru că durerea asta nu mă lasă să trăiesc de peste un an și chiar mai bine. Mă trimite la un spital cu trimitere. Dorsalgii. Aici sunt văzut de un neurolog, de un ortoped, fac radiografii, fac recuperare, gimnastică, fizioterapie, împachetări cu parafină. Vax albina - adică degeaba. Nici o ameliorare.
Am mers la un osteopat. Zice-se unul dintre cei mai buni. Mi-a întins coloana de era să mă rupă. Îmi garantează că în a doua zi voi uita de durere. Fals, durerile s-au accentuat.
Am mers la un medic homeopat, cel mai bun din România. Scump ca naiba, mi-a promis vindecarea rapidă dacă-i cumpăr hapurile lui. Le-am cumpărat. Nici un rezultat.
Toți doctorii îmi spuneau că n-am nimic, că sunt sănătos fizic. Unii mi-au sugerat să merg la un psiholog. Le-am explicat că de acolo vin, că s-au săturat și ăia de mine și că m-au dat și ei afară din cabinete că ”n-am nimic”. Că să mă duc acasă și să mă liniștesc...

Am obosit să mai caut alinarea pe doctori și m-am întors la sport și o viață relativ normală.
Am încercat, și reușit, să elimin gândurile negative, agitația, conflictele. Am dăruit pace (știi, ca la catolici la sfârșitul slujbei?) și făcut pace. Cu mine și cu câțiva apropiați.
Am scos cafeaua, ciocolata, condimentele și alte excitante din alimentație.
Am curățat alimentația de orice aliment sau băutură ce erau nefolositoare organismului.
Am acceptat iubirea fix așa cum venea ea. În orice fel și cantitate. N-am (mai) refuzat nimic.
Am început să mă simt, de la lună la lună, din ce în ce mai bine.
Acum sunt din nou în formă, fizic, psihic și, cel mai important, sufletul mi-e liniștit. 

Industria medicamentelor tratează trupul. Așa cum face service-ul cu mașina. Repară motorașe sau schimbă piesele uzate sau stricate cu unele noi sau recondiționate. Dar dacă ai o problemă la soft, ce-i faci? Când se defectează sufletul tău medicamentele nu mai ajută cu nimic. Având un suflețel rănit sau atins, nemângâiat, nevorbit, neînțeles și trist, nu te vei vindeca cu medicamente chimice niciodată. Singura rezolvare a durerii sufletului, singura alinare, unicul medicament, este iubirea.