Mirajul zânei bune

Am fost convins că de picior pe Dumnezeu l-am apucat,
Nici lista de caracteristici nu te cuprindea toată,
Dar era prea frumos să fie adevărat,
Iar tu și eu să ne-nălțăm apropiindu-ne deodată.

Acum și mâna stângă îmi tremură din nou și ea,
Precum și sufletul amar îmi plânge,
Nu te-ai gândit deloc că poate undeva,
Stopajul brusc și sec gâtu-mi va frânge.

Am căutat zadarnic să te-nțeleg,
N-am cerut nici explicații și nici vorbe,
Am tot sperat că am să regret,
Turnura inexplicabilă din slove.

M-am tot gândit că ai să-ți revii,
Și ai să-mi spui că te-ai pripit,
Că ai greșit și că acum tu vrei să fii
Aceea ce m-ai fascinat în vis...

Stau și păzesc telefonul că ai să suni,
Dar tu zâmbești și râzi în hohote pe arătură,
Când vezi că sunt atâția alți nebuni,
Ce tânjesc la mirifica-ți făptură.