miercuri, 21 octombrie 2015

Zi și tu ca el o dată! Nu-ți cade tronul.

Garantez. Dimpotrivă. S-ar putea să ți se ridice statuie. La propriu.

Afară e miezul nopții și întuneric beznă. Beznă-smoală. Nici o stea, nici o lună, nici un bec aprins, îți poți scoate singură ochii dacă nu ești atentă cum umbli cu degetele. Plus că-i frig de crapă pietrele. Aproape zero grade. Congelator. Doar e octombrie, nu?

El zice brusc:
- Afară e zi. E amiază. Și e lumina puternică de la prânz într-o zi călduroasă de vară.

Ce zici tu la faza asta? Că tu ești inteligentă, evident briliantă, ai un creier de milioane, toată lumea îți spune că ești o femeie deșteaptă. Evident că încerci să-i dai argumente că nu-i așa, că ar fi bine să deschidă ochii mai larg, că poate a înnebunit, că să se uite la ceas, că de ce a băut iar ca porcul sau a tras pe nară ca șarpele, că se se uite pe geam, că... și că...și că... Peste toate argumentele plutesc doar logică și creierul tău magic folosit la maxim.

Ce te costă să zici ca el? Nu rănești pe nimeni, nu pierzi bani, nu ratezi o oportunitate de business, nu-ți plâng copiii de foame din cauza asta, nu se pornește nici un cutremur de nici un fel, nu-ți cad tresele și nici galoanele. Nu se întâmplă absolut nimic rău. Nimic.

Zi ca el, femeie bună! Zi-i ce vrea să audă, suflete. Vorbește-i cu tot sufletul tău, dă-l în plm de creier briliant, ce ai - nimeni nu contestă asta, pentru o clipă.
Zi cam așa ceva:

- Da, dragul meu. Ai dreptate! Chiar e o zi frumoasă afară. Soarele e orbitor. Mă duc să-mi iau ochelarii că nu mai suportă retina atâta lumină. Ar trebui să ne dăm și cu niște cremă de protecție solară pe piele să nu ne ardem...

Ai văzut? Ce-a fost atât de greu? 
Ți-a căzut coroana să zici ca el când era atât de evident că n-are dreptate? 
Crezi că el nu știe că n-are dreptate?
Crezi că el nu e conștient de evidență și de realitate?
Crezi că el nu-și dă seama că se alintă și caută mângâierea orgoliului lui pentru o clipă?

Dar cred că va aprecia teribil de mult să știe că lângă nebunia lui vine caldă, înțeleaptă, răbdătoare și iubitoare nebunia blândă și înțelegătoare a ta.

19 comentarii:

  1. Chiar asa.. Pe unde mi-am pus cremele de protectie ?! ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aşa, da! Ai văzut că nu-i greu.☺
      Şi ai făcut şi nebunul fericit. ❤

      Ștergere
  2. Cu ziua si noaptea e usor..
    Mai urmeaza si altceva?! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Pai n-ai zis tu singur "o data" ?!:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Biiine.. Nu te mai contrazic, inteleg ca nu iti prea place ;)

    RăspundețiȘtergere
  5. Poate doar asa umpic, cat sa nu imi ies din mana..? :))))

    RăspundețiȘtergere
  6. Răspunsuri
    1. Ce-ți mai place să bagi bățul prin gard...

      Ștergere
    2. "Nu-mi plac oamenii grasi. Punct" !;)

      Ștergere
    3. Nu înțeleg. La ce te referi?

      Ștergere
    4. Dar tu la ce bat si ce gard te refereai mai devreme ?
      Ca de obicei, in spatele gardului e un caine provocat sa latre si care nu poate musca, nu ?!?

      Ștergere
  7. Atunci sper sa iti placa si mancarea necondimentata..

    RăspundețiȘtergere
  8. Poarta e deschisă. Intră direct.

    RăspundețiȘtergere

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.