marți, 6 octombrie 2015

Mirajul zânei bune

Am fost convins că de picior pe Dumnezeu l-am apucat,
Nici lista de caracteristici nu te cuprindea toată,
Dar era prea frumos să fie adevărat,
Iar tu și eu să ne-nălțăm apropiindu-ne deodată.

Acum și mâna stângă îmi tremură din nou și ea,
Precum și sufletul amar îmi plânge,
Nu te-ai gândit deloc că poate undeva,
Stopajul brusc și sec gâtu-mi va frânge.

 Am căutat zadarnic să te-nțeleg,
N-am cerut nici explicații și nici vorbe,
Am tot sperat că am să regret,
Turnura inexplicabilă din slove.

 M-am tot gândit că ai să-ți revii,
Și ai să-mi spui că te-ai pripit,
Că ai greșit și că acum tu vrei să fii
Aceea ce m-ai fascinat în vis...

 Stau și păzesc telefonul că ai să suni,
Dar tu zâmbești și râzi în hohote pe arătură,
Când vezi că sunt atâția alți nebuni,
Ce tânjesc la mirifica-ți făptură.
at

11 comentarii:

  1. Laura6 octombrie 2015 la 11:56

    Asta-i o iubire hd! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Unknown6 octombrie 2015 la 15:26

    Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ema6 octombrie 2015 la 16:20

    @Gelu: Frumoasa poezie! :)
    Cristinaro83, frumoasa si a ta si ideea brilianta! ;)

    RăspundețiȘtergere
  4. Ema6 octombrie 2015 la 16:20

    Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  5. Unknown6 octombrie 2015 la 16:26

    Multumesc, Ema M.! :-) E plamadita la repezeala.

    RăspundețiȘtergere
  6. GM6 octombrie 2015 la 16:48

    Talent evident, la Cristina, Clar! Ema, ai dreptate.
    Incredibile similitudini...
    Nu, nu plâng după nimeni. Să fim serioși! :-)
    Câți tigri plângăcioși ai văzut tu? ;-)
    E doar o poezie simplă sau o scriere mai moale într-o stare mai ”compunăcioasă”.
    Scrijelită mai demult, am găsit-o ascunsă zilele trecute. Și i-am dat drumul abia azi.
    Da, și eu te iubesc!
    Mulțumesc pentru grijă.

    RăspundețiȘtergere
  7. Unknown6 octombrie 2015 la 17:55

    Multumesc Gelu M.! "Si barbatii mai plang cateodata!"
    Da. Stranii similitudini. :-)

    RăspundețiȘtergere

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.