Cei mai tineri, mai ales cei din generațiile de după '89, au fost educați și crescuți cu credința nestrămutată ca au dreptul, obligația chiar, și mai mult au menirea de oameni destoinici ca să obțină totul și orice într-o singură viață. În același timp chiar, simultan dacă se poate. Eventual instantaneu.
O familie completă și fericită, minim o casă în proprietate - eventual cu credit/-e, minim 2 mașini chiar dacă în leasinguri, un job (sau două...) extraordinar chiar dacă muncind 10-12 ore pe zi/noapte, venituri excelente mereu crescânde, reușite profesionale nemăsurate și înlănțuite, o viață socială bogată și fructuoasă evidențiată prin postări ritmice pe rețelele de socializare, și, clar, o recunoaștere a tuturor acestor merite - pe măsura.
Toate astea în 24 de ore ale unei zile, zi de zi, an de an, .... păstrând liniștea, mulțumirea, sănătatea și bucuria vieții concomitent. Este complet eronată aceasta pretenție și imposibil de realizat, după părerea mea. Eu nu cunosc nici o persoană "reușită" după acest tipar. Dimpotrivă.
O familie completă și fericită, minim o casă în proprietate - eventual cu credit/-e, minim 2 mașini chiar dacă în leasinguri, un job (sau două...) extraordinar chiar dacă muncind 10-12 ore pe zi/noapte, venituri excelente mereu crescânde, reușite profesionale nemăsurate și înlănțuite, o viață socială bogată și fructuoasă evidențiată prin postări ritmice pe rețelele de socializare, și, clar, o recunoaștere a tuturor acestor merite - pe măsura.
Toate astea în 24 de ore ale unei zile, zi de zi, an de an, .... păstrând liniștea, mulțumirea, sănătatea și bucuria vieții concomitent. Este complet eronată aceasta pretenție și imposibil de realizat, după părerea mea. Eu nu cunosc nici o persoană "reușită" după acest tipar. Dimpotrivă.
Celor care pot citi fără să se lase influențați de istorie și traseele sinuoase ale unor personaje, iată un scurt paragraf din cubanezul devenit francez ulterior - Paul Lafargue:
"Muncitorii nu pot înțelege că, trudind, epuizează atât resursele lor, cât și pe cele ale urmașilor, devenind inutili și, cu mult înainte să le treacă vremea, nu mai sunt buni de muncă, sunt înghițiți și transformați în brute de acest viciu și nu mai sunt decât niște umbre ale bărbaților ce-au fost odată, ucid toate calitățile pe care le au și nu mai rămân cu nici un strop de viață, ci doar cu furia nebună să muncească înainte". - The right to be lazy, 1883.
P.S.:
Scurtă poveste a unui trib din pădurea amazoniană: tot mergând cu exploratorii albi prin junglă, băştinaşii cărăuşi angajați s-au oprit într-o zi brusc - aşteptând.
Ce așteptați? întrebă la un moment dat șeful expediției.
Să ne ajungă sufletele din urmă, le-au spus negrii albilor. Mergem prea repede şi ne lăsăm sufletele în urmă.
...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.