Priviri de sus, perspective interioare

Se poate verifica sufletul, inima, caracterul și integritatea morală a unui om prin felul în care tratează un inferior, de oricare fel ar fi el. Fie valoric, ori tehnic, fizic, moral, ierarhic sau spiritual. Mai ales spiritual. Este una dintre cele mai pure evaluări ale unui om. Cea care nu dă greş niciodată.

”Dă-i puterea lui Ion, sau lui Andrei... și ai să vezi ce fel de om e.” - așa suna, aproximativ, o vorbă din bătrâni.

Modul în care etichetezi un om, modalitatea în care îl caracterizezi, felul în care-l zugrăvești, când tu eşti sus sau pe o treaptă superioară, în realitate sau doar în căpşorul tău mic şi drăgălaş, te poate descrie impecabil chiar pe tine însuți fără să vrei sau să știi asta. Se întâmplă instantaneu şi este o poză excelentă.

Pentru că, de multe ori, măreția și raritatea valorii unui om constă tocmai în capacitatea de a vedea calități acolo unde majoritatea nu le vede. Să găsești pepita milimetrică, poate micronică,  în muntele de zeci de tone de piatră, mâl sau pământ, este o muncă sisifică și doar câțiva reușesc. Doar cei cu adevărat valoroşi, talentați, cu har.

Încă un aspect, extrem de important, eu l-am aflat abia anul trecut la un simpozion, în trecut am mai scris despre asta, dar care ar trebui cunoscut de câți mai mulți români şi româncuțe care acuză, judecă, indică: atunci când arăți cu degetul, cu indexul, către cineva, să nu uiți asta niciodată!, ai încă trei degete îndreptate către tine...