miercuri, 22 iulie 2015

Răbdarea pasiunii amoroase

Greu e până o porneşti. Foarte greu. Infernal. De aia trebuie să ai răbdare. Mereu şi oricând. Tot timpul să aştepți să se coacă. Matură e mai gustoasă decât verde-strepezitoare.
Odată pornită ea este de neoprit, implacabilă. Ştie ce vrea, ce a râvnit, şi-şi ia cu poftă. Nesățioasă. Sufletele se contopesc, se topesc unul în altul prin priviri. Apoi nimic nu vă v-a mai sta în cale. Nimic.

Trupurile şi rațiunea n-au cum să se mai opună. Sentimentele biruie tot. Tot! Pasiunea rupe bariere, perdele şi textile.


Evident că a vrut să respecte nişte reguli, nişte cutume. 

"Nu se cade, mamă. Nu-i bine." 
Ba da! E foarte bine să iubeşti. Plenar. Avem doar o viață şi trece şi repede. 
De ce să ne ținem departe de extaz?

Carnea se supune mereu comenzilor creierului. Iar creierul este servantul docil al sufletului îndrăgostit.

Un sclav. 
Un simplu sclav.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.