Am fost un ștrengar, ca să nu zic un fustangiu, și nici o femeiușcă n-a riscat să-și lege viața și viitorul de mine. Și câteva au avut dreptate. Copilele, fetițele.
Cum să te legi la cap de un zănatic, de un zăpăcit, de un aiurit, de un infantil, când nici tu nu ai toate problemele rezolvate? E de înțeles și de apreciat maturitatea și inteligența unora.
Nu regret nimic, pentru că au fost vreo două relații excelente și una fantastică, și cred că Dumnezeu a fost darnic cu mine și din acest punct de vedere. Îi mulțumesc Lui, dar și celor două femei rare și prețioase, pentru fericirea din acei ani și spun doar atât: mare prost am fost că am scos câte un copil din fiecare burtă și abia acum înțeleg ce atrocități am comis fără să vreau și chiar fără să știu.
Dar faptele sunt trecute acum, eu sunt un criminal complice, îmi pare teribil de rău și știu că am fost iertat de amândouă fostele mele prietene pentru că m-au considerat infantil și probabil total nepregătit să fiu tată la douăzeci și respectiv douăzecișiopt de ani. Mulți și multe spun că sunt infantil încă. Fetițelor le dau dreptate, femeile au văzut mereu altceva.
Am conștientizat ce înseamnă miracolul concepției unui copil abia acum câteva săptămâni când am aflat că sor-mea este însărcinată a doua oară. M-am bucurat ca un copil, mai tare și mai exuberant decât cumnată-miu, și am simțit că am fost un MAAAARE dobitoc la viața mea.
Că la această dată aș fi putut avea și eu doi sau trei copii, de zece, cincisprezece sau chiar aproape optsprezece ani.
Zilele trecute am pus mâna pe burta soră-mii. Am simțit cum Anastasia se mișcă înăuntru și cum împinge cu mâinile și cu picioarele în sacul în care se dezvoltă boierește. Cazare gratis, mâncare gratis, băutură gratis, odihnă la discreție. Ce fericire!
Imediat după aceste zile am simțit, în afara faptului că am fost un mare dobitoc, că o viața nouă dată de o femeie poate aduce o fericire imensă nu doar părinților naturali, ci și unchilor și mătușilor, dar și bunicilor.
Am înțeles că un copil poate coagula o familie, chiar o comunitate, și poate aplana multe conflicte.
Am observat că același copil poate aduce zâmbete și liniște în sufletele celor care nu mai cunoscuseră demult aceste lucruri.
Un copil nou venit pe lume este un miracol, o minune, și poate face miracole și minuni mai departe în jurul lui.
Cum să te legi la cap de un zănatic, de un zăpăcit, de un aiurit, de un infantil, când nici tu nu ai toate problemele rezolvate? E de înțeles și de apreciat maturitatea și inteligența unora.
Nu regret nimic, pentru că au fost vreo două relații excelente și una fantastică, și cred că Dumnezeu a fost darnic cu mine și din acest punct de vedere. Îi mulțumesc Lui, dar și celor două femei rare și prețioase, pentru fericirea din acei ani și spun doar atât: mare prost am fost că am scos câte un copil din fiecare burtă și abia acum înțeleg ce atrocități am comis fără să vreau și chiar fără să știu.
Dar faptele sunt trecute acum, eu sunt un criminal complice, îmi pare teribil de rău și știu că am fost iertat de amândouă fostele mele prietene pentru că m-au considerat infantil și probabil total nepregătit să fiu tată la douăzeci și respectiv douăzecișiopt de ani. Mulți și multe spun că sunt infantil încă. Fetițelor le dau dreptate, femeile au văzut mereu altceva.
Am conștientizat ce înseamnă miracolul concepției unui copil abia acum câteva săptămâni când am aflat că sor-mea este însărcinată a doua oară. M-am bucurat ca un copil, mai tare și mai exuberant decât cumnată-miu, și am simțit că am fost un MAAAARE dobitoc la viața mea.
Că la această dată aș fi putut avea și eu doi sau trei copii, de zece, cincisprezece sau chiar aproape optsprezece ani.
Zilele trecute am pus mâna pe burta soră-mii. Am simțit cum Anastasia se mișcă înăuntru și cum împinge cu mâinile și cu picioarele în sacul în care se dezvoltă boierește. Cazare gratis, mâncare gratis, băutură gratis, odihnă la discreție. Ce fericire!
Imediat după aceste zile am simțit, în afara faptului că am fost un mare dobitoc, că o viața nouă dată de o femeie poate aduce o fericire imensă nu doar părinților naturali, ci și unchilor și mătușilor, dar și bunicilor.
Am înțeles că un copil poate coagula o familie, chiar o comunitate, și poate aplana multe conflicte.
Am observat că același copil poate aduce zâmbete și liniște în sufletele celor care nu mai cunoscuseră demult aceste lucruri.
Un copil nou venit pe lume este un miracol, o minune, și poate face miracole și minuni mai departe în jurul lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.