vineri, 24 martie 2017

Unde-i dodoașca fabuloasă de altă dată?

Puține lucruri mai sunt trainice și de calitate așa cum erau cu câteva decenii în urmă. Obiectele, hainele, lucrurile, încălțările, casele, mașinile și mașinăriile sunt la prețuri din ce în ce mai mici, devin tot mai accesibile publicului larg, dar și fiabilitatea și durabilitatea lor a scăzut dramatic tinzând spre minim. Toate au devenit aproape de unică folosință, dar lumea-i fericită așa.

Din păcate și oamenii se comportă astfel, devenind ieftini, accesibili, interșanjabili, mulți se oferă ca un lux accesibil oricui. Nu știu dacă-i bine așa, dar la dodoașcă astea sigur nu ajută și nici nu alină nimic și nimănui.
Dimpotrivă.

Luxul s-a vulgarizat abrupt, oricine are astăzi o mașină de fițe, un apartament spațios sau o casă grandioasă, toți se plimbă prin colțuri de lume pe unde părinții lor nici cu mintea nu îndrăzneau să viseze măcar.
Cele mai multe sunt luate pe credit, adică cu bani din viitor, sau altfel spus, vânzându-ne și sănătatea și liniștea din viitor pentru niște figuri și snobisme scumpe, dar slab folositoare, din prezentul ce devine instantaneu trecut.

Ne plângem că relațiile amoroase sunt din ce în ce mai scurte și mai perisabile, dar nimeni nu se mai dăruiește azi. De sacrificiu personal pe altarul dragostei nici în glumă nu se mai șoptește. Că majoritatea căsniciilor se destramă foarte repede și că jurămintele de la biserică nu mai țin nici măcar de la sfat până acasă, nici nu mai aduc aminte - e arhicunoscut, toți se pișă pe declarații și le anulează prin fapte fix a doua zi.

Femeile se plâng că bărbații sunt niște porci, clar!, iar ei, ca niște domni, le caracterizează înapoi pe ele similar. Generalizarea nu-i bună, dar s-ar putea ca un sâmbure de adevăr să găsim, dacă vom căuta cu atenție, și aici. Nimeni nu mai este interesat de domni, doamne sau domnițe. Gentlemanii sunt rara avis și neapreciați, să fii politicos și să ai maniere azi este desuet și hilar: râd și cu curul domnișoarele azi dacă le deschizi ușa, dacă le întinzi mâna când coboară de undeva sau dacă te poziționezi pe partea străzii protejându-le. Ele nu mai sunt interesate de calitatea unui domn, mai repede caută aspectul, poleiala și recompensa rapidă, precum niște copii alintați sau sugari răzgâiați. Și, bineînțeles, asta și primesc!

Calitatea bărbaților este în declin, asta este evident în toate domeniile. Multe dintre reclamațiile doamnelor veritabile sunt întemeiate, de aia și numărul relațiilor cu bărbați străini se înmulțește dramatic an de an. Euforia de după revoluție nu s-a stins în sufletul femeilor nici după trei decenii. Aleg mai bine un bărbat străin mediocru și insipid, decât snopirea în bătaie a unui autohton necizelat de generații. Am scris despre pizdificarea masculilor puțin aici și, culmea!, femeile românce s-au revoltat apărându-i. Ce să mai spui acum?!?

Dar nici pizda nu mai este cum era pe vremuri. De aia este și dorința de variație, de ambele părți - evident, pentru că nu găsești într-un loc câte ceva bun care să te mulțumească și să nu-ți îngreuneze traseele prea mult. Dar știu că femei adevărate și valoroase nu se prea mai găsesc și pentru că numărul holteilor crește și nimeni nu le poate răpi zâmbetul libertății de pe chip și fericirea de pe trup. Am scris despre holtei puțin și pe aici. 

De ce nu se mai fabrică dodoașcă autentică așa cum era pe vremuri? Probabil și pentru că nu se mai cere așa ceva, nu mai există cunoscători care să aprecieze calitatea, interiorul, densitatea. În ziua de azi, femeia vrea să-și deschidă singură ușa și să-și repare ea tot prin casă și la mașină, și n-are nici o problemă dacă este tratată ca un egal, ca un bărbat adică, ba chiar asta își dorește și apreciază. Iar să spui astăzi unei femei ”emancipate” și libere că este o harnică sau o gospodină este o adevărată insultă.

Am scris puțin aici, succint, câteva din motivele bănuite de mine încă de anul trecut. Cu greu mai găsești ceva dulce, caldă, moale, liniștită, înțelegătoare, blândă. Greu! Greu tare!
Iar cele mai multe sunt doar mândre și încrezătoare, sigure pe ele, doar din gură - bineînțeles, și-mi promit că au să mă fută de o să mă ia dracii și n-am s-o mai uit toată viața.
Dar acea ”toată viața” ține, durează de obicei, de cele mai multe ori, vreo două-trei săptămâni, maxim o lună, depinde de anotimp. Vara mai puțin, iarna ceva mai mult, normal. Căldura și concurența acerbă face ca ”toată viața” să țină și două săptămâni, uneori.

Probabil că de aia sunt singur uneori, că la mine viața trece mai repede și nici n-am ținere de minte deși sunt amenințat deseori:
https://mnmlistro.blogspot.ro/2017/01/singur.html



Niciun comentariu: