În ultimii douăzeci și cinci de ani am văzut multe afaceri și relații pornite din pură pasiune și iubire răvășitoare reciprocă. Dar atunci eram tânăr și totul părea roz. Aveam niște ochelari opaci pe ochi, dreapta-stânga nu observam mai nimic. Nu vedeam mai departe nici de lungul nasului. Cei mai bătrâni și mai experimentați, cei care știau „joaca”, vedeau și-mi spuneau mai pe ocolite, niciodată direct, dar eu nu înțelegeam. Mă făceam că nu înțeleg, ca să nu mă doară.
Anii au trecut și ochelarii de cal pe care îi purtam zilnic i-am pierdut într-o bună zi. Am început să văd și asta a durut crunt. Lumina și vizualizarea jocului ostentativ mă usturau pe retină și ochii îmi lăcrimau continuu, chiar și atunci când eram fericit și mulțumit.
Voiam să închid ochii la loc, dar nu se mai putea. Odată ce ai început să vezi, nu mai poți să nu vezi - vizualizarea e permanentă și ostentativă. Nu mai există cale de întoarcere, poți doar să te obișnuiești cu durerea și să înveți cum se procedează corect și sănătos pe termen lung.
Mă uitam la cupluri aparent fericite și la afaceri aparent profitabile din exterior, până am înțeles că în multe cazuri este vorba doar de aparențe. Se stă împreună nu din dragoste reciprocă, ci doar din frica de nou, de necunoscut, de performanță - care poate fi dură sau dureroasă.
Te uiți din afară și vezi zâmbetele fericite, vacanțele minunate, carierele strălucite în continuă ascensiune, averea familiilor crescând și similar în business: vânzări și achiziții și dezvoltare.
Dar în interior lucrurile nu stau chiar așa, dimpotrivă.
Belește ochii sau belești punga. (În română: Deschizi ochii sau deschizi punga.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.