sâmbătă, 25 martie 2017

Am mai primit o șansă, viața e frumoasă!

Ieri seara scriam zâmbind inspirat de-o muză imaginară:
”Mai bine futăcioasă decât frumoasă, mai degrabă liniștită decât deșteaptă, mai repede gospodină decât bogată, așa să-ți ajute Bunul Dumnezeu!, că oricum devreme acasă nu-i nici una.
#noidoi21

Credeam că-i doar o toană de-ale mele, dar, de fapt, era o premoniție plecată din spirit, către pix, eu n-am nici o contribuție aici - recunosc!, era o avertizare pentru a doua zi, dar eu n-am băgat-o în seamă pentru că mă gândeam, unde altundeva?!?, la sex.

Azi dimineață, simțind lăuntric ce avea să se întâmple, scriam pe feisbuc cu gândul la o zână reală:

”Ai grijă că anii îți trec și nu ți-i mai dă nimeni înapoi. Ai grijă de tine!
Ce nu faci azi, sau mâine, s-ar putea că poimâine să nu mai poți sau să nu mai aibă nici un rost sau haz să faci.
#soartataeștitu
#zâmbetultăueînmâiniletale

După doar câteva zeci de minute după postarea de mai sus am ieșit în parc și mi-am dat seama abia spre seară, adică acum când și scriu asta, că nimic nu-i întâmplător în viața noastră, toate au o noimă și ar trebui să ne bucurăm de orice căcățel, oricât de mic, pentru că nu știm niciodată dacă nu cumva azi este ultima zi din viață sau prima dintr-o lungă serie de necazuri.

Iar la mine la înmormântare v-am spus deja aici ce și cum să faceți, da? Dacă nu, citiți mai întâi acum: 

Eu vă tot zic că aveți tot ce vă trebuie, că să vă mulțumiți cu cât aveți, cu puțin, cu cât mai puțin, ferice de puținii ce mă ascultă sau citesc:

Viața e frumoasă!
Doamne-Doamne mă iubește!
Azi, acum câteva ore, am mai primit o șansă, încă una, o veste bună, norocul a fost, iarăși, de partea mea. A nu-știu-câta oară...
O mamă agitată, cu doi copii pe bancheta din spate a mașinii argintii, break, cu nr AIN, era să mă calce pe trecerea de pietoni. Gonea ca o turbată, am văzut-o cum urla ceva în mașină și gesticula frenetic, și, dacă eu nu eram atent și norocos, acum eram pe la vreun spital, probabil, dacă nu la morgă.
N-a frânat, n-a oprit, n-a clipit! M-a văzut târziu, cu coada ochiului, mult după ce eu făcusem și un pas înapoi, mult după ce eu mă oprisem înghețat de frica impactului iminent când ea a trecut milimetric pe lângă mine. Da, milimetric, am atins cu mâna dreaptă geamurile ei...
Da, viața e frumoasă!
Da, Dumnezeu mă iubește!
Aveți grijă și voi de voi.

Da, și eu vă iubesc!
   



Niciun comentariu: