Orice dobitoc are
azi zeci de prieteni în viața reală și sute sau mii în cea virtuală. Toate
aceste ”prietenii” sunt, în general privind, egale cu zero. Dar gregarul va
afla asta abia peste douăzeci-treizeci de ani sau
niciodată. Mai degrabă niciodată.
Calitatea
unei relații de prietenie este dată de atenția și dedicația pe care o acorzi
celuilalt. Acestea necesită timp și răbdare, iar noi știm bine că timpul
înseamnă bani, pe când răbdarea nu mai are nimeni azi.
Cei mai mulți nu-și
permit să aibă relații autentice, sănătoase și trainice de prietenie cu puțini
i pe termen lung. În consecință optează pentru:
1. ”am mulți prieteni” și
2. ”stau toată ziua cu prietenii mei
la telefon”.
Ehee, tocmai asta este nociv și
perfect inutil: statul de vorbă cu orele la telefon ”cu prietenii”. Cu
prietenii nu stai ”la taclale”, ”la telefon”, ”pe feisbuc”, ”pe uațap”, nu! Cu
prietenii te întâlnești în cercuri mici, pătrate sau triunghiuri circumscrise,
și ești atent la ei și la ceea ce au de spus, de întrebat, de aflat, de simțit,
de împărtășit, față în față, suflet lângă suflet, fără distrageri ale
electronicelor.
Gregaritatea în numere mari nu atrage
decât spiritele mici, meschine, maleabile. Cine sunt cei care ”au mulți
prieteni, să moară dujmanii de invidie”? Care e nivelul lor? Care e perspectiva
lor asupra vieții, ce șanse au ei, ca majoritate, să depășească stadiul
părinților lor?
Marile prietenii, acelea cu adevărat
valoroase și pline, dense, nu au multe replici, nopți pierdute inutil, nu știu
ce-i aia gargariseala și gregaritatea sterile. Marile prietenii nu sunt ușor
replicabile și nici repetabile.
Înțelepții din vechime spuneau că
într-o viață de om un suflet împăcat și liniștit, des zâmbitor, nu poate avea
mai multe prietenii adevărate decât degetele de la o singură mână. Amici,
tovarăși, cunoscuți, parteneri de distracție și petrecere a timpului – da, din
ăștia poți avea zeci sau sute, unii chiar mii. Dar e cu totul și cu totul
altceva.
Niciodată să nu te mai lauzi că ai
”mulți prieteni”. E o minciună, o greșeală, o rușine pentru tine.
Tu câți prieteni zici că ai?

Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!