miercuri, 2 mai 2018

”Prieteni” mulți

Orice dobitoc are azi zeci de prieteni în viața reală și sute sau mii în cea virtuală. Toate aceste ”prietenii” sunt, în general privind, egale cu zero. Dar gregarul va afla asta abia peste douăzeci-treizeci de ani sau niciodată. Mai degrabă niciodată.

Calitatea unei relații de prietenie este dată de atenția și dedicația pe care o acorzi celuilalt. Acestea necesită timp și răbdare, iar noi știm bine că timpul înseamnă bani, pe când răbdarea nu mai are nimeni azi.
Cei mai mulți nu-și permit să aibă relații autentice, sănătoase și trainice de prietenie cu puțini i pe termen lung. În consecință optează pentru:

1. ”am mulți prieteni” și

2. ”stau toată ziua cu prietenii mei la telefon”.

Ehee, tocmai asta este nociv și perfect inutil: statul de vorbă cu orele la telefon ”cu prietenii”. Cu prietenii nu stai ”la taclale”, ”la telefon”, ”pe feisbuc”, ”pe uațap”, nu! Cu prietenii te întâlnești în cercuri mici, pătrate sau triunghiuri circumscrise, și ești atent la ei și la ceea ce au de spus, de întrebat, de aflat, de simțit, de împărtășit, față în față, suflet lângă suflet, fără distrageri ale electronicelor.

Gregaritatea în numere mari nu atrage decât spiritele mici, meschine, maleabile. Cine sunt cei care ”au mulți prieteni, să moară dujmanii de invidie”? Care e nivelul lor? Care e perspectiva lor asupra vieții, ce șanse au ei, ca majoritate, să depășească stadiul părinților lor?

Marile prietenii, acelea cu adevărat valoroase și pline, dense, nu au multe replici, nopți pierdute inutil, nu știu ce-i aia gargariseala și gregaritatea sterile. Marile prietenii nu sunt ușor replicabile și nici repetabile.

Înțelepții din vechime spuneau că într-o viață de om un suflet împăcat și liniștit, des zâmbitor, nu poate avea mai multe prietenii adevărate decât degetele de la o singură mână. Amici, tovarăși, cunoscuți, parteneri de distracție și petrecere a timpului – da, din ăștia poți avea zeci sau sute, unii chiar mii. Dar e cu totul și cu totul altceva.

Niciodată să nu te mai lauzi că ai ”mulți prieteni”. E o minciună, o greșeală, o rușine pentru tine.

Tu câți prieteni zici că ai?



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.