joi, 3 mai 2018

Cămin

Răbdarea să fie piatra de temelie. De aici pleacă toate bunele și zâmbetele pe termen lung.
Încrederea nestrămutată că va fi totul bine dublată de curajul bine ponderat, ambele în acțiune, nu în reverie, să fie stâlpii de rezistență.

Atenția la fiecare moment, la interior și la celălalt, prezența atenției în prezent, nu în trecut și nici în viitor, acestea să fie acoperișul care să apere de intemperii orice destin.
Doamne-Doamne și faptele bune să fie în tine și în mâna ta zi de zi.
La toate acestea doar un suflet cald, înțelegător, onest, bun și blând ar mai fi de adăugat pentru a desăvârși casa ta.

Am uitat ceva? Ce?

Care pereți?

De ce ai mai avea nevoie de pereți când ochii celuilalt sunt ferestre prin care vezi toată frumusețea lumii întregi?



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Zi şi tu ceva, nu sta aşa!
Curaj, găină, că te tai!
(...)
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care sună tradusă cam aşa:
"Banii, mulți-puțini, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să--i) dai."
Mulțumesc.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.