1. Tânărul corporatist, cu diplome peste atestate și studii aprofundate peste multe doctorate, care este angajat într-o corporație, o ”multinațională”, ce-l plătește mizerabil, (o mie de euro este un salariu de căcat - am mai explicat asta), și despre care el spune cu gurița lui că este o companie ”de gunoi, o cloacă de oportuniști, fripturiști, habarniști, hipsteri impotenți și nepotisme, un amalgam fetid de interese meschine”, dar din care nu intenționează nici să plece, nici să protesteze, nici să facă cel mai mic efort ca să schimbe ceva spre binele, zâmbetul, liniștea și mulțumirea lui, sub pretexte dintre care mai hilare cum ar fi: ”îmi plătește rata casei, mă plimb pe oriunde prin lume în vacanțe, îmi achit leasingul mașinii fără să simt, am bani să duc acasă ”pâinea la copii””;
și
2. Tânăra care are o brumă de școală, dar zero educație și keine kultur, și deși câștigă bine și foarte bine deseori dintr-o profesie vocațională ce zice că o face fericită, este și atrăgătoare încă deși anii curg cu viteză amețitoare și ea nu realizează asta sau neagă cu înverșunare evidența ce-o va lovi în moalele capului curând, dar care acceptă s-o sugă des și pe ascuns unuia care o stipendiază suplimentar, ”îî asigură viitorul”, ”îi oferă un acoperiș decent deasupra capului”, este ”generos, galant și culant” cu ea, o ”ajută când are probleme”, dar despre care ea spune răspicat prietenelor ei (și unui confident fără voie, răbdare și milă) că este un ”porc ordinar, un mizerabil, un cioban, un neamprost cu bani mulți, dar cu minte puțină și cu un caracter infect”?
Îmi spui tu, Stăpâne, care-i diferența?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.