Cred că în multe mici și nevinovate ironii, acidități sau sarcasme lente și apăsate, spuse pe îndelete, se pot ascunde mari și usturătoare regrete, melancolii, tristeți sau chiar frici ori fobii.
Poate că să asculți cu sufletul, nu cu urechea, pe cineva drag ce vociferează, protestează sau perorează violent, poate fi mângâierea și singurul ajutor hrănitor și util pe care le poți da.
Replici deștepte pot da toți proștii. Și le tot dau...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.