Cred că în multe mici și nevinovate ironii, acidități sau sarcasme lente și apăsate, spuse pe îndelete, se pot ascunde mari și usturătoare regrete, melancolii, tristeți sau chiar frici ori fobii.
Poate că să asculți cu sufletul, nu cu urechea, pe cineva drag ce vociferează, protestează sau perorează violent, poate fi mângâierea și singurul ajutor hrănitor și util pe care le poți da.
Replici deștepte pot da toți proștii. Și le tot dau...
Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!