Nu s-a văzut ascet zâmbitor, zen, rupt de lumesc, dar cu botul în cărniță și licori. Nu există, cine spune asta minte!
Dar de ce să fii ascet?!?
Vine curând și vremea când înțelegi că ori ascuți mintea, ori ascuți carnea. Ori pierzi capul, ori cedezi inima. În viață nu le poți avea pe toate: nu prea poți asculta concomitent și să te pătrunzi în același spirit și de muzică simfonică și de manele, ușoară sau populară. Nu există schizofrenia asta nicăieri în lume. Sau se cam poate?
La stână ai câinii lângă tine, liniștea și libertatea sunt răsfățul tău, cerul te îmbibă de elevate senzații. Dar tot la șes, în văi și viroage, în joasa speță afli savoarea elementară a vieții.
Nu trăim două vieți, ce rău ar fi fost să fie așa, n-avem nici o curte de discipoli sau de apologeți care să ne urmeze sau să ne susțină și încurajeze, n-avem motive să fim salvatori, nu se mai cere asta, lumea n-are nevoie de eroi azi.
Nici nu ne-a rugat nimeni nimic, nici n-ar fi bine să faci bine cu forța, e păcat, știi asta, da?
Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!