Un prim moment la un debut al acumulării de experiență este clipa în care înțelegi că niciodată mușchiul nu va bate creierul, nici motricitatea excelentă nu va învinge rapid și decisiv buna poziționare și tactica adecvată, nici creierul nu va stăpâni vreodată sufletul.
Un alt moment important al deschiderii ochilor este atunci când înțelegi și accepți că strategia bine chibzuită și aplicată va frânge mereu orice elan ”de neoprit”.Dulce și acrișoară în același timp este secunda în care constați, în general la bătrânețe, că spectacolele se regizează din spatele scenei, nu din scaunele publicului deși de multe ori acolo sunt chiar artizanii, cu mult înainte de a vedea tu reprezentația.
Iar magnific și revelator este anul în care înțelegi că nimic nu se întâmplă întâmplător și nici din senin și că păpușile la teatru nu se mișcă singure. N-au cum. Mereu vor exista niște sfori, fie că le vezi fie că de cele mai multe ori nu le poți percepe ușor.
(Frântură de final din sfârșitul lui 2015) de aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.