Există multe situații în viață când cineva foarte apropiat sau drag nouă ne rănește teribil sau ne provoacă o daună imensă neașteptată și nemeritată. Marea majoritate a oamenilor, după un astfel de episod traumatic, încearcă să remedieze, să stea de vorbă, să negocieze, să se împace, să discute, să agreeze. Oameni mai înțelepți ca noi spun că acest drum este completamente greșit.
Alți oameni fac decizii greșite sau o iau pe căi eronate sau înregistrează pierderi în urma unor afaceri proaste sau unor investiții greșite sau a unor induceri în eroare. Ei pierd timp și bani sau oportunități în mod nemeritat sau fără să aibă implicare foarte mare directă.
Cei mai mulți încearcă să recupereze dauna sau timpul sau imaginea pierdute prin diverse răzbunări sau revanșări și prin care se afundă și mai mult și mai rău în pierderea sau distrugerile avute deja.
Mi-am adus aminte de acea fabulă cu șarpele veninos, cu vipera care îl mușcă pe om pe munte. Nu, nu ală cu ”ai să mori, fraiere!”
Ce crezi că ar fi cel mai bine să facă omul când este mușcat de un șarpe veninos?
Să urmărească șarpele prin pădure sau peste stânci și prin munți ca să-l scoată din cotloane și să-și ia revanșa sau să-l tragă la răspundere?
sau, mai bine,
Să meargă direct la spital cât mai repede și să-și vindece rana ca să n-o mierlească?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.