Mulțumesc mamei mele că m-a născut (relativ) sănătos, m-a alăptat cât și cum a putut, mi-a dat o educație puternică și o încredere stabilă, m-a îndrumat către școală, carte, modestie, altruism și bunătate, mi-a arătat de mic și mereu valoarea incomensurabilă și incontestabilă a femeilor în viața mea.
”Fii bun, mamă!” - așa-mi spunea mama mereu.
Mulțumesc doamnelor educatoare de la creșa unde se zvonește că am făcut ceva harababură. Da, încă de la creșă, adică până în trei ani.
Mulțumesc doamnelor învățătoare care au avut răbdarea să-l suporte pe nebun și să tolereze capacele și șuturile în fund, ca să nu spun bătăile, administrate colegilor mei de grădiniță ce nu erau de acord cu mine.
Mulțumesc doamnelor profesoare din liceu, mai ales doamnei diriginte V., care m-a încurajat să fac sport de performanță și m-a ajutat să termin și liceul onorabil și să iau ulterior și Bac-ul fără probleme.
Mulțumesc profesoarelor din facultate. Mai ales aceleia căreia i-a murit copilul cu puțin timp înainte să intru eu la facultate și care m-a adoptat imediat pe mine ca înlocuitor.
Mulțumesc colegelor de serviciu, era să scriu de servicii, fie că îmi erau simple colege, subalterne, (șefe-femei n-am prea avut...; dar femei-şefe, da!) sau colaboratoare.
Mulțumesc celor două femei importante din viața mea, C. și I., pentru că ele au construit ceea se sunt eu astăzi, dar mulțumesc și lui A., R și L. care au contat enorm pentru sufletul meu, deși pe perioade scurte, la momente dificile și în puncte de cotitură ale vieții.
Acum mulțumesc anticipat și (lui) A., ce va veni curând în viața mea, cu totul, înțeleaptă, răbdătoare şi iubitoare aşa cum mi-a arătat deja că este. Va veni atât cât se poate în condițiile date. O perioadă. Tot ce-i de la ea este un cadou magic pentru mine.
”Fii bun, mamă!” - așa-mi spunea mama mereu.
Mulțumesc doamnelor educatoare de la creșa unde se zvonește că am făcut ceva harababură. Da, încă de la creșă, adică până în trei ani.
Mulțumesc doamnelor învățătoare care au avut răbdarea să-l suporte pe nebun și să tolereze capacele și șuturile în fund, ca să nu spun bătăile, administrate colegilor mei de grădiniță ce nu erau de acord cu mine.
Mulțumesc doamnelor profesoare din liceu, mai ales doamnei diriginte V., care m-a încurajat să fac sport de performanță și m-a ajutat să termin și liceul onorabil și să iau ulterior și Bac-ul fără probleme.
Mulțumesc profesoarelor din facultate. Mai ales aceleia căreia i-a murit copilul cu puțin timp înainte să intru eu la facultate și care m-a adoptat imediat pe mine ca înlocuitor.
Mulțumesc colegelor de serviciu, era să scriu de servicii, fie că îmi erau simple colege, subalterne, (șefe-femei n-am prea avut...; dar femei-şefe, da!) sau colaboratoare.
Mulțumesc celor două femei importante din viața mea, C. și I., pentru că ele au construit ceea se sunt eu astăzi, dar mulțumesc și lui A., R și L. care au contat enorm pentru sufletul meu, deși pe perioade scurte, la momente dificile și în puncte de cotitură ale vieții.
Acum mulțumesc anticipat și (lui) A., ce va veni curând în viața mea, cu totul, înțeleaptă, răbdătoare şi iubitoare aşa cum mi-a arătat deja că este. Va veni atât cât se poate în condițiile date. O perioadă. Tot ce-i de la ea este un cadou magic pentru mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.