joi, 16 iulie 2020

Vulturul și găinușa.

Într-o zi, la apusul relației lor, ea, marcată de spiritul lui de observație și de privirea căreia nu-i scăpa nimic, l-a descris succint: 
”Tu ești un vultur!”. ”Zbori la înălțime, nimeni nu te poate atinge, vezi totul de sus, vezi bine tot ce se întâmplă jos, vânezi cu răbdare învârtindu-te în cercuri deasupra prăzii care nu mai are nici o șansă”.
El mai fusese numit în trecut lup, tigrișor, urs.

El s-a uitat la ea, ca la o pradă, scrutând-o dominant și agresiv cum îi plăcea ei atât de mult, și-i răspunse instantaneu, spontan:

”Tu ești o găină. Vulturii obișnuiesc să mai înhațe și găini din gospodăriile oamenilor, uneori mai fură și câte un miel mai mic, mai pricăjit.”

Aquila non capit muscas.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.