Lumea civilizată, cei mai mulți dintre oameni, își aduce aminte de semenii care au fost alături de ei la petreceri, bairame, distracții, veselie și voie bună. E normal, vrem să reținem pe cortex doar episoadele plăcute ale vieții.
Puțini oameni își aduc aminte de cei care au fost alături de ei când le era greu, când aveau nevoie de ajutor și când au primit o încurajare sau o vorbă bună atunci când nu primeau de la nimeni altcineva mai nimic. E ok, recunoștință să așteptăm doar de la Bunul Dumnezeu și atât.
Lume multă, oameni puțini.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.