Îți este ușor să citești ce scriu acum. Ai început să citești și ”printre rânduri”.
Știu că vei fi de acord cu mine din ce în ce mai des. Citești și ceea ce n-am scris încă, texte ce sunt abia în ciornă în capul meu.
De cele mai multe ori ai să înțelegi exact la ce mă refer. Curând ai să înțelegi totul.
E ok.
E normal.
Era și timpul.
Doar ți-am promis...
luni, 12 ianuarie 2026
Cea mai pură recunoștință
Cea mai bună formă de recunoștință nu este cea în care apreciezi și mulțumești pentru ceea ce ai. Ci cea în care-ți imaginezi viața FĂRĂ ceea ce ai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa: ”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.” Mulțumesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.