- Iubita mea, mănânc acum mâncare făcută de mânuțele tale.
- Poftă bună! Offff...ce mă bucur!
- Sărut mâna!
- Aş fi vrut să fiu acum lângă tine...
- Şi eu!
- Îmi simt inima PLINĂ de iubire. Serios! Să nu râzi de mine.
- Să nu se verse.
- Se şi varsă ... în valuri. Formează un tsunami.
- Să nu mi te ia.
- Nuuuuu.
- Şi eu te iubesc. Mult.
- Abia aştept să fim o zi împreună ... de dimineața până seara.
- Şi eu!!!
- Atât îmi doresc...
- Poftă bună! Offff...ce mă bucur!
- Sărut mâna!
- Aş fi vrut să fiu acum lângă tine...
- Şi eu!
- Îmi simt inima PLINĂ de iubire. Serios! Să nu râzi de mine.
- Să nu se verse.
- Se şi varsă ... în valuri. Formează un tsunami.
- Să nu mi te ia.
- Nuuuuu.
- Şi eu te iubesc. Mult.
- Abia aştept să fim o zi împreună ... de dimineața până seara.
- Şi eu!!!
- Atât îmi doresc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.