Acum câteva luni două persoane de sex feminin cu care corespondam sporadic pe email m-au întrebat oarecum simultan care este părerea mea despre curve sau despre damele de companie. M-am mirat puțin de coincidență. Le-am răspuns și am observat că imediat după aceste retururi discuțiile s-au cam împotmolit. Cu una dintre ele chiar s-a întrerupt. Eu spun că definitiv. Adevărul e greu de dus sau suportat, de cele mai multe ori. Oricum o damă de companie diferă de o curvă, decisiv chiar aș putea spune. E ca diferența dintre o secretară și o asistent manager. Oricum nici dame de companie și nici asistente de calitate nu se găsesc prea ușor prin Ro. De curve și secretare te mai descurci tu cumva, fie că ești domnișoară, doamnă sau domn. Se găsesc de toate pentru toți. Răbdare și tutun să ai, că bani au toți.
Dar să nu deviem.
Săptămânile trecute într-o discuție cu cineva foarte apropiat am fost întrebat franc dacă am fost vreodată la curve. Întrebarea a fost bruscă, directă și fără absolut nici o legătură cu subiectele abordate în acea zi și la acel moment. Știind alte istorii cu discuții similare tergiversate am decis să-i spun din prima tot adevărul și să-i dau și detalii. A fost încântată! Ce ți-e și cu femeile astea evoluate și înțelepte. Sunt rare, dar savuroase și valoroase.
Eu n-am prea multe probleme să recunosc cine sunt și ce am făcut. Sunt cumva împăcat cu toate ale mele, privesc zâmbitor și împăcat în trecutul meu, înțeleg că am făcut multe greșeli, dar ele au fost parte inevitabilă a celui care sunt astăzi. N-aveam cum să mănânc cvasi-necesara proteină din carne fără să hăituiesc, vânez și omor animalul. Așa cum nu cred că poți traversa râul înot fără să te uzi, doar dacă nu ți-a lăsat mă-ta sau tac-tu vreun vapor sau măcar o barcă. Mie nu mi-au dat nimic când am avut nevoie, a trebuit să plec înot prin mâl și apă rece și abia mai apoi mi-am făcut și eu o plută. Și am cam rămas dus cu ea, recunosc.
Am fost la curve de multe ori. Au fost perioade în viața mea, luni de zile, când acele așa numite curve au reechilibrat mai multe balanțe: chimice, fizice, psihice. Cu unele dintre acele așa zise curve sunt chiar amic și în niște relații destule de apropiate. Știu, sună ciudat, dar eu recunosc. Multe cred balivernele înșirate de îngerii din viața lor și încălzesc șerpi la sân crezându-i neprihăniți până când li se deschid ochii în lacrimi și echimoze.
Multe dintre curvele oficiale, cu banul jos și înainte, au calități umane și suflete mai mari și mai frumoase decât multe dintre doamnele respectabile. Cunosc curve oficiale care-și câștigă pâinea din vânzarea plăcerilor trupului și din asta-și plătesc facturile, dar care sunt cu două-trei clase peste neoficiale, peste cele incognito, și de multe ori mai onorabile și mai respectabile. Dar asta nu-i ușor să observi, poate unu dintr-o sută să poată vedea asta clar. Orbii, sau chiorii, țin pe lângă ușa cortului ceva care nici nu-i cal, nici măgar. Nici nu-ți face plăcerea și fantasmele profesionistei, nici ușă de biserică nu este deși așa se vinde și pretinde în târg. Prefer pe cele care nu se dau neprihănite, dar care sunt discrete, blânde, tolerante și înțelegătoare. Calinele sunt preferatele mele.
Din păcate, sau din fericire, pot da exemple de multe femei ”măritate”, așa-zis ”adevărate doamne”, dar cu banul rentier pe card, în cadouri confirmătoare de afecțiune după, unele chiar cu copii și joburi de top cu multe zerouri salariu, sunt pline corporațiile de ele, dar al căror caracter lasă de dorit. Lasă de dorit este delicat spus. Iar cele din afara corporațiilor, mult mai multe la număr și mult mai active și mai ascunse, având și presiuni financiare și frustrări de statut față de cele din multinaționale, dar mai ales cele fără nici un job sau fără surse de venit stabile, adică cele care atârnă direct de un mascul, acelea sunt cele mai vorace și rapace.
Imaginea albă din societate este pentru orbi sau pentru naivi, majoritari - e adevărat!, pentru că sufletul de curvă se vede din replicile pe care le dai, din privirile pe care le arunci și din toate deciziile din trecut în care ți-ai recompensat financiar toți pașii și investițiile fizice, trupești, și ai valorificat material oportunitățile și sentimentele altora. Nu asta fac și curvele oficiale?
Ahaaaa...
Aaaaa, da?!?
Nu credeam...
Ce păcăleală colosală, recunosc că și eu mă mai țepuiesc și acum la ”bătrânețe”. Curvele neoficiale sunt mai greu de recunoscut pentru că și pe mine vederea mă cam înșeală și mă lasă uneori. Deseori!
Nu mai sunt nici eu așa tânăr ca să le miros de la distanță ca pe vremuri. Iar când perdeaua este colorată viu și tinerețea din buletin pare lipsită de experiențe mercantile sau meschine abia atunci ți-o poți lua cel mai neașteptat peste botul ”experimentat”.
Dar chiar și așa: cine suntem noi să judecăm un suflet chinuit ce-și caută febril alinarea, mângâierea, fericirea, chiar dacă cu plată și recompensă implicite și subînțelese?
Nu asta ar trebui să facem to(n)ți?
Soarta ta ești tu!
❤
Dar să nu deviem.
Săptămânile trecute într-o discuție cu cineva foarte apropiat am fost întrebat franc dacă am fost vreodată la curve. Întrebarea a fost bruscă, directă și fără absolut nici o legătură cu subiectele abordate în acea zi și la acel moment. Știind alte istorii cu discuții similare tergiversate am decis să-i spun din prima tot adevărul și să-i dau și detalii. A fost încântată! Ce ți-e și cu femeile astea evoluate și înțelepte. Sunt rare, dar savuroase și valoroase.
Eu n-am prea multe probleme să recunosc cine sunt și ce am făcut. Sunt cumva împăcat cu toate ale mele, privesc zâmbitor și împăcat în trecutul meu, înțeleg că am făcut multe greșeli, dar ele au fost parte inevitabilă a celui care sunt astăzi. N-aveam cum să mănânc cvasi-necesara proteină din carne fără să hăituiesc, vânez și omor animalul. Așa cum nu cred că poți traversa râul înot fără să te uzi, doar dacă nu ți-a lăsat mă-ta sau tac-tu vreun vapor sau măcar o barcă. Mie nu mi-au dat nimic când am avut nevoie, a trebuit să plec înot prin mâl și apă rece și abia mai apoi mi-am făcut și eu o plută. Și am cam rămas dus cu ea, recunosc.
Am fost la curve de multe ori. Au fost perioade în viața mea, luni de zile, când acele așa numite curve au reechilibrat mai multe balanțe: chimice, fizice, psihice. Cu unele dintre acele așa zise curve sunt chiar amic și în niște relații destule de apropiate. Știu, sună ciudat, dar eu recunosc. Multe cred balivernele înșirate de îngerii din viața lor și încălzesc șerpi la sân crezându-i neprihăniți până când li se deschid ochii în lacrimi și echimoze.
Multe dintre curvele oficiale, cu banul jos și înainte, au calități umane și suflete mai mari și mai frumoase decât multe dintre doamnele respectabile. Cunosc curve oficiale care-și câștigă pâinea din vânzarea plăcerilor trupului și din asta-și plătesc facturile, dar care sunt cu două-trei clase peste neoficiale, peste cele incognito, și de multe ori mai onorabile și mai respectabile. Dar asta nu-i ușor să observi, poate unu dintr-o sută să poată vedea asta clar. Orbii, sau chiorii, țin pe lângă ușa cortului ceva care nici nu-i cal, nici măgar. Nici nu-ți face plăcerea și fantasmele profesionistei, nici ușă de biserică nu este deși așa se vinde și pretinde în târg. Prefer pe cele care nu se dau neprihănite, dar care sunt discrete, blânde, tolerante și înțelegătoare. Calinele sunt preferatele mele.
Din păcate, sau din fericire, pot da exemple de multe femei ”măritate”, așa-zis ”adevărate doamne”, dar cu banul rentier pe card, în cadouri confirmătoare de afecțiune după, unele chiar cu copii și joburi de top cu multe zerouri salariu, sunt pline corporațiile de ele, dar al căror caracter lasă de dorit. Lasă de dorit este delicat spus. Iar cele din afara corporațiilor, mult mai multe la număr și mult mai active și mai ascunse, având și presiuni financiare și frustrări de statut față de cele din multinaționale, dar mai ales cele fără nici un job sau fără surse de venit stabile, adică cele care atârnă direct de un mascul, acelea sunt cele mai vorace și rapace.
Imaginea albă din societate este pentru orbi sau pentru naivi, majoritari - e adevărat!, pentru că sufletul de curvă se vede din replicile pe care le dai, din privirile pe care le arunci și din toate deciziile din trecut în care ți-ai recompensat financiar toți pașii și investițiile fizice, trupești, și ai valorificat material oportunitățile și sentimentele altora. Nu asta fac și curvele oficiale?
Ahaaaa...
Aaaaa, da?!?
Nu credeam...
Ce păcăleală colosală, recunosc că și eu mă mai țepuiesc și acum la ”bătrânețe”. Curvele neoficiale sunt mai greu de recunoscut pentru că și pe mine vederea mă cam înșeală și mă lasă uneori. Deseori!
Nu mai sunt nici eu așa tânăr ca să le miros de la distanță ca pe vremuri. Iar când perdeaua este colorată viu și tinerețea din buletin pare lipsită de experiențe mercantile sau meschine abia atunci ți-o poți lua cel mai neașteptat peste botul ”experimentat”.
Dar chiar și așa: cine suntem noi să judecăm un suflet chinuit ce-și caută febril alinarea, mângâierea, fericirea, chiar dacă cu plată și recompensă implicite și subînțelese?
Nu asta ar trebui să facem to(n)ți?
Soarta ta ești tu!
❤
Da, asa se intampla cand omul se bucura la chilipiruri..:)
RăspundețiȘtergereUnii se bucură, precum copiii, și la ”oferte speciale” sau la ”last minute”. :-)
RăspundețiȘtergere