sâmbătă, 1 octombrie 2016

Scurte, la botul calului (septembrie 2016)

De pe Fb adunate şi înapoi la blog redate:
...


...



Dacă mergi cu turma, vei mânca atât cât mănâncă turma, vei merge pe unde merge turma, vei avea în posesiune atât cât deține aproximativ media turmei, vei mânca fix la momentul când mănâncă toată turma, nu atunci când ai tu foame sau chef.

Toate se vor petrece în limite bine definite de grup, nici mai repede, nici mai încet; nici mai devreme, nici mai târziu; nici mai mult, nici mai puțin.


Dar plăcându-ți compania berbecilor, nu vei fi niciodată lup. Niciodată.

Iar lupoaica n-are afinități și nici glume cu oaia. N-are cum.

Niciodată.



...




Indiferent cât de mult pierzi din noaptea răcoroasă, sau separat de ce câştigi la apusul glorios, Soarele oricum va răsări cu căldură a doua zi.
:-)
...


Libertatea și fericirea aferentă se găsesc din belșug, din fericire, imediat după ce ai abandonat cursa gregarității și a dependețelor de toate și de toți.
Nu, n-ai nevoie de nimeni și de nimic ca să te facă sau ca să fii fericită, decât să te regăsești tu pe tine.
Atât!
:-)


P.S.:



Tocmai am mâncat trei smochine senzaționale din curte, oferite de gazdă, doamna Mia. De aia...

...


Când ai făcut ultima dată plajă nud?
Când ai făcut ultima oară baie goală/gol în mare?
Când ai făcut ultima dată sex în mare?
Când ai uitat ultima oară de ceas, de tine și de foame stând întinsă pe plajă sau pe iarbă uitându-te la mare sau la cer?
Când ai uitat ultima oară de gura lumii, căca-m-aș în gura ei!, :-), și ai făcut exact ce-ți implora suflețelul tău?
Când ai simțit ultima oară fiorii îndrăgostelii la trei sau patru decenii de viață?
Când ai simțit ultima oară aburii inexplicabili ai reîndrăgostirii de aceeași persoană la doar câteva luni de la ultima reîndrăgostire?  
Când ai trăit după inima ta ultima oară și ai simțit că trăiești, nu că viețuiești, și te-ai și cutremurat puternic înfrigurându-te de gândul la frumusețea atât de simplă a vieții?


Când?

...



Când o să ne dăm seama că am fost iarăși păcăliți, că tot ei conduc din umbră țara și redistribuie averea publică după bunul lor plac, că vor ajunge din nou la butoane și faptul că ești infractor va fi o mândrie, va fi deja sfârșitul lui decembrie sau poate chiar ianuarie. Prea frig pentru proteste de stradă și schimbat guverne și majorități, de fapt supermajorități ce se vor forma și vor desemna, poate, un prim premier român deja condamnat definitiv.

Și astfel vor mai trece încă patru ani în liniște și pace plus belșug pentru ei, nimic nu se va schimba, dar vor fi și cucută și frământat inutil de buze reci pentru votanții neinspirați de trei decenii, fix la fel ca și părinții lor împărtășind exact aceeași soartă și destinație.

...

Nu, nu-i nevoie să te prezinți și nici să-mi dai cv-ul tău amoros. 
Nu, nu-i necesar să-mi povestești prea multe despre tine ca să pot să încep să te cunosc și să te văd. Să te ”văd” cu inima, cu ochii văd multe și, în general, mărunte. Se poate mai simplu. Mult mai simplu.

Dar da, este suficient să-ți văd fostul partener de viață, fie el sub titulatura de prieten, iubit, amant, soț sau ”jumătatea mea”, să știu cam cât timp ați petrecut împreună și îți pot spune eu, nenea, lali, cu precizie chirurgicală cine ești, cum ești, cum vei fi și cum te vei simți. Dacă ești cuminte îți pot spune și câți bani ai în poșetă chiar acum. :-) Serios! 

Dacă dai și tu de-o cafea, o alună sau de-o măslină, o șpagă-ceva, sub o formă de comun acord agreată, îți pot spune cu exactitate de metronom și cât de zâmbitoare vei fi în viitor doar pe baza analizei foștilor și a liniștii tale actuale.

N-am dat greș niciodată în previziuni mai complicate și pe termene mult mai lungi, cum aș putea rata în chestiuni simple și pe termene atââââât de scurte.

:-)

...

Chiar nu știu ce să spun în chestiunea etății și a întreținerii carcasei și a mansardei. Dar ceva ciudat se petrece de vreo opt-zece ani încoace și eu am observat mai abitir anul ăsta la sugestia unei prietene caline.

Dilema mea este următoarea: 

Nu reușesc să-mi dau seama dacă eu doar arăt mai tânăr și mai proaspăt pentru anii mei sau ceilalți de vârsta mea arată și se comportă mai bătrânicioși pentru aceeași perioadă?!?

;-)

Da, imatur și fericit cred că este mai bine decât serios, încruntat și bolnav.

...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.