Toată lumea are copii, iar cine n-are, fericitul!, aleargă disperat să-și facă. De ce?
Deși cei mai mulți sunt ei înșiși niște copii, n-au bani nici să treacă strada, fac credite pentru absolut tot ce apare nou pe piață, casa le este plină de plozi. De ce?
Știm bine cum sunt crescuți copii în Ro, ce corpuri au, cum le este sănătatea, ce idei și ce preocupări au, ce educație au, ce școli urmează și cum privesc munca, disciplina, cartea, programul și societatea. Nimeni nu citește, nimeni nu învață, mentoratul este luat în glumă. De ce?
Este suficient să privim puțin structura societății, așa bolnavă cum era, pe vremea lui Ceaușescu și să vedem ce categorii au puit cel mai mult și cam care este raportul dintre clase ca pondere. Este evident că societatea de azi este așa cum este pentru că natalitatea cea mai mare era acum patruzeci-cincizeci de ani la cei din zona cu educația precară și familiile destrămate, în timp ce cei care aveau ceva școală și căpătâi abia dacă făceau un copil, maxim doi. Ceea ce vedem azi este doar o consecință a politicilor aberante din trecut, perpetuate malefic după revoluție și asta este o societate care se cangrenează încet și sigur.
Evident că mai toți copiii sunt doar niște maimuțele care imită părinții în tot și-n toate și fac și aplică în viitor și în societate ceea ce au văzut și învățat acasă. Mai strică și anturajul uneori, dar dacă bazele sunt solide nu se surpă coșmelia. Dar unde nu-i fundație acolo sigur va veni curând ruina. N-o vedem azi de tehnologie, dar rugina roade adânc.
Pentru a crește bine un copil bun cred că este nevoie de o mamă bună
și de un tată prezent sau măcar atent.
Pentru a crește bine și sănătos doi copii buni cred că este nevoie
de minim o mamă bună și blândă, dar și de un tată bun și răbdător.
Pentru a crește bine, sănătos și elegant trei sau mai mulți copii buni,
educați, fini și civilizați sunt sigur că ai nevoie de minim două mame bune, blânde, înțelegătoare, de un
tată dedicat, implicat bine în familie, pasionat de copii și foarte răbdător, dar și de un tătic, sau de
un nenea. Un nenea-tătic, nu neapărat tată, un mentor. Da, mentor, acel altoi bătrân grefat pe cel tânăr.
Teoretic, domnișoarele și ulterior mamele știu foarte bine ce vor de la viață și ce ar fi bun pentru copii lor, dar și pentru ele, ca femei. Practic însă, de cele mai multe ori, ele aleg total greșit și pentru binele copiilor pe care-i mutilează, dar și pentru ele ca suflete ce au nevoie de iubire, protecție, îndrumare, dar n-au parte de așa ceva, dimpotrivă. Adică eșuează constant și nu-și aleg cu capul de sus un bărbat ok pentru ele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.