Nu valoarea lor, nici sclipiciul siglei, nici ultimile modele sau mode nu-ți vor aduce niciodată zâmbetul calm și liniștit pe fățuca ta mică și drăgălașă.
Dimpotrivă!
Dar tu știi mai bine ce-ți face bine, nu te învăț eu.
Extrage-te, izolează-te, separă-te, dacă vrei să te vezi, să te cunoști, să te ridici, să te recunoști. Te poți reîntoarce mai târziu în turmă, ea nu pleacă nicăieri niciodată - tocmai asta este și problema!, și nici nu se dizolvă gloata din care ai scăpat.
Dar s-ar putea ca recluziunea aceasta, departe de zgomotul infernal și inutil al gregarității sterile, să-ți dea o nouă mină: zâmbitoare, relaxată, ușor nepăsătoare, liniștită. Eu cred că dacă ajungi la acest nivel, calmă și surâzătoare des în solitudine, nu vei mai vrea să te întorci niciodată în turmă. Mai vorbim.
Solitudinea, tihna, retragerea, reculul, toate acestea sunt prost văzute de societatea modernă în ziua de azi. Tocmai de aceea depresiile, cancerele și neliniștile cronice cuceresc fără nici o dificultate tot mai multe suflete. Trupurile oricum sunt lăsate în paragină sau extenuate.
Spărtura unei scoici este ca un impozit sau ca o taxă: nedreaptă, neplăcută, dar cam singurul mod prin care se pot forma nisipurile, mișcătoare sau mai puțin, după cum ți-o fi norocul, dar pe care mulți se relaxează sau se refac fizic, sufletește, financiar. Tu să fii atentă și să te încalți când e cazul, dar piciorul să mângâie căldura moale a solului cât mai mult timp și să se bucure de magicul automasaj energizant.
Depinde totul doar de tine!
Decât să stai și să fii degeaba, e mult mai bine să alergi măcar puțin și cu un minim folos.
Dar decât să alergi degeaba, fără cap și fără noimă și fără nici un viitor, e mult mai indicat să stai locului liniștit și sănătos, pentru că norocul nu aleargă să-i prindă și să-i fericească pe agitații nehotărâți. Dimpotrivă!
Norocul are nevoie de un loc liniștit ca să se așeze și să rămână.
Soarta ta ești tu!
Zâmbetul tău e în mâinile tale!
❤ ❤ ❤
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.