Puține gânduri și acelea vag aliniate, dar bine aerisite, promit:
1. Nu-mi mai fac griji, îmi fac doar planuri. Zâmbesc des la ele, indiferent de rezultate, oricum Dumnezeu e singurul care știe planul benefic mie. Așa cum dă de mâncare tuturor vietăților de pe Pământ, tot așa va avea grijă și de mine.
2. Oamenii sunt buni. Dacă cineva nu-mi place azi, poate îmi va plăcea mâine. Dacă nu-mi place mie, cu siguranță îi place altcuiva. Dacă nu-mi va plăcea nici mâine eu sunt liber să merg pe alt drum. Nu (mai) judec pe nimeni, Dumnezeu este singurul care ne va judeca pe toți.
3. Mă deprind din ce în ce mai bine să mă mulțumesc cu puțin. Cu din ce în ce mai puțin. Mă învăț zilnic să caut zâmbetul auster și să resping plăcerile costisitoare. Dacă ceva costă și nu-ți permiți asta, nu suspina, e ok. Ceea ce nu-ți poți cumpăra nu-ți va face bine.
4. Nu fac rău nimănui. Nu rănesc, pe cât pot, nimic din jurul meu, fie om, animal, insectă, obiect. Fiecare are un rol și un rost pe acest Pământ, nu sunt eu chemat să modific nimic.
Scriu pentru mine, tu știi mai bine ce-i potrivit pentru tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.