Am învățat puține lucruri în ultimii ani. Dar un crez mi-a folosit cu siguranță și pe el mi-am construit viitorul: ceva care să dureze toată viața nu se clădește într-o zi. Nici măcar într-o lună. Multe nu se pot face nici într-un an, nu-i timp suficient.
Lucrurile de consistență, cu adevărat valoroase și care să dureze o viață se contruiesc cu răbdare și migală în ani de zile de muncă ritmică, metodică.
E bine să înveți devreme care sunt lucrurile importante în viață. Nu există școli pentru așa ceva, nici profesori pricepuți prea mulți. Sunt câțiva care au trecut cu folos prin viață, și-au asigurat liniștea și confortul lor viitor și acum pot da niște idei sau îndrumări și celorlalți care bâjbâie prin negură și prin multe, multe ale prea cancerigenul ”mai mult”.
Dar câți ascultă pe aceia care au reușit în viață, care sunt relaxați, zâmbitori și dornici să ajute cu un sfat cald și bun și pe alții?
Exact!
Puțini.
Foarte puțini.
Dar este bine că este așa, nu putem fi toți fericiți la grămadă. Zâmbetul serenității este un privilegiu pentru câțiva. Foarte câțiva. Îi poți număra pe degetele de la o singură mână, pe cei din preajma ta.
Așa stau lucrurile și cu relațiile.
Fie ele de familie, amoroase, de afaceri sau prietenie.
Trebuie investit timp, efort și răbdare, iar profitul imens va veni cu siguranță la ceva timp după ce ai pus bazele solide.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.