Mâncare și mișcare

Ne-am întâlnit în centrul istoric la o terasă, era prin 2007 sau 2008. Vremea era încă frumoasă, deși începuse toamna, și locul ales era aproape de unde lucrau fiecare. Toți 4 fusesem colegi la un club de sport ani de zile. Am făcut performanță împreună, pe vremuri ne cunoșteam perfect mișcările și ne intuiam impecabil următorii pași pe gazon. Toți aveam pe atunci, cu 12-15 ani în urmă, 65-70 de kg la 1,80-1,85 m fiecare. Kilogramele erau doar de mușchi, plus ceva oase - multe rupte. Alergam kilometri zilnic în vremea aceea, ridicam tone de greutăți săptămânal. În cantonamente alergam chiar și 20-25 de km zilnic. Timp de 10-12 sau chiar şi 14 zile.

Acum la masă nici unul nu aveam sub 100 de kg. Eu băteam singurul undeva la imediat sub 100, dar Grasu, care acum 20 de ani avea 71 de kg, numai fibră, și care era liderul de viteză și tehnică, acum se bătea cu palma pe burtă și se mândrea:
 - 115 kg. În viu!

Merg zilnic pe stradă și văd la tot pasul exemple de lipsă de timp. Lipsă de timp pentru citit, pentru educație, pentru răbdare, pentru a mânca (sănătos nici nu mai vorbesc), pentru sport, pentru a fi om civilizat până la urmă. Obezitatea ia proporții colosale în România. Deja suntem pe unul din primele locuri în topul european. În ritmul actual vom ajunge primii la obezitate, în curând. Probabil că nu observi asta pentru că nu ești foarte atent, dar realitatea înconjurătoare și statisticile medicale arată clar. 

Dacă ai să te uiți și tu cu atenție mâine, se poate să observi chiar şi unele nepoliteți mai ales din partea celor tineri. Cum ar fi însoțitul doamnelor și domnișoarelor pe partea opusă străzii sau mâncatul (de junk-food) pe stradă eventual făcând și mizerie sau gunoi. 
Marea majoritate a acțiunilor nepotrivite sunt îndreptate chiar împotriva celor de vârsta lor sau a membrilor familiei care ar fi trebuit să-i modeleze. Puțini iau atitudine. Cei mai mulți închid ochii. Nu vor să-și strice ”prietenia”. 

Se spune că ceea ce ai aflat, știi, ai fost educat, ai fost învățat, la școală sau din cărți, fix aia și recunoști, apreciezi, valorizezi și eventual ulterior aplici. Dacă vrei și, bineînțeles, poți.

Spune-mi ce mănânci ca să-ți spun cine eşti.
Cred că pot spune diverse lucruri relativ corecte despre un om doar privindu-i farfuria plină cu alegerile făcute la un bufet suedez.
Pot merge mai departe cu caracterizarea lui dacă mai observ şi felul în care duce mâncarea la gură şi mestecă apoi.

Cred că mulți pot face toate acestea. Durează doar câteva secunde şi este fascinant. Mai ales când ai făcut pariuri anterior. :-)

Atâta timp cât tu ai fost educat, neglijent sau prost - e adevărat, că trebuie să existe egalitate și nu mai este de bonton, modern, să deschizi ușa unei doamne sau s-o însoțești ținând-o pe partea opusă străzii (pentru că nici ea nu-și mai dorește așa ceva...) - atunci este clar că nu vei mai putea nici tu înțelege niciodată eternul feminin în complexitatea ei fascinantă. 
La fel se poate da un exemplu și reciproc, și chiar te rog să faci asta, măcar mental, este un exercițiu folositor. Că doar vrem să fim egali, nu? 

Este arhicunoscută imaginea copilului îmbrăcat, tuns și încălțat aidoma părinților creându-se astfel un mini-matur în poză. Scena ar fi haioasă dacă nu ar exista și multe alte miniaturizări și în alte domenii, ale educației - pildă: educație financiară, sportivă, nutrițională, culturală, civică, emoțională, etc.

Adică, să mai dau un ultim exemplu, atunci când în familie ai obișnuit să cumperi multă mâncare, eventual de calitate îndoielnică, chiar dacă membrii familiei sunt ușor supraponderali, și nici nu ai fost instruit sau îndemnat să dăruiești celor nevoiași puțin din prea-plinul tău, este cumva firesc, dar dureros, că și tu actual copil - viitor matur să faci cumva același lucru și să continui să arunci mâncare la gunoi. Irosind astfel și banii tăi și sănătatea ta și răpind și șansa celor mai puțin norocoși de a avea ce pune pe masă.

Iar dacă nici măcar nu obișnuiești să faci puțin sport sau să mergi la o sală sau măcar să faci puțină mișcare zilnică - o plimbare de 20-30 de minute, de exemplu - atunci chiar că în curând vom ajunge pe locul 1 la obezitate în Europa. Curând.

Deocamdată suntem ”doar” pe 3.