Revelionul fierbinte al primei iubiri

Ea îi învățase atingerea, era singurul din clasă care-și permitea asta, și se revolta din ce în ce mai greu și mai rar. Se arăta mereu ușor indignată de gesturile lui, doar când erau și colegi prin preajmă sau cineva se uita. În rest, zâmbea și, deși ridica mereu mâna ei fină și albă ca să-l pleznească pe brunetul pretendent insolent, erau dese ori când o cobora rușinată imediat și doar pufnea nemulțumită. Ca și cum și-ar fi cerut scuze că-l ceartă c-o mângâie - așa cum se pricepea și el cu mintea unui băiețel din clasa a 8-a.

Se cunoscuseră în școala generală, fuseseră colegi de clasă în sfârșitul anilor ”80. Angela era înaltă, slabă, cu tenul alb și ochii migdalați. Atrăgătoare, chiar frumușică. Corneliu era ... doar leșinat după Angela. Și slab, dar vânjos - făcea sport, brunet - în contrast cu albul marmorat al ei. Obișnuia s-o tachineze ciupind-o ușor de fund. Infantil, știu, dar atunci aveau 14-15 ani. E adevărat că de multe ori o mai și pălmuia. Tot peste fund, tot finuț. Aproape o mângâia. Se bucurau amândoi de natura care transforma corpurile și simțurile lor din copii în tineri adolescenți.

În oracolele omniprezente în acea vreme cei doi nu-și scriseseră reciproc afinitatea. Avusese loc o mică neînțelegere. A. declarase că-l place pe un tip mai mare decât ei, tip ce terminase cu un an înaintea lor școala - Andy parcă îl chema, pe care-l cunoscuse într-o excursie la Sinaia, dar făcuse asta în lipsă de altceva. Nu simțea nimic deosebit față de acela. El, C., rănit la citirea confesiunii ei oracolești, își declară iubirea pentru una dintre colegele de clasă cu care A. rivaliza neoficial la titlul de cea mai populară.
În clasa a 8-a se înfiripase ceva între ei, între Corneliu și Angela, dar grijile examenelor de admitere la liceu și preocupările sportive ale lui C. nu  le permiteau să dezvolte. Probabil că și vârsta prea mică îi dezavantaja biologic.

Drumurile lor se despart după petrecerea de sfârșitul gimnaziului și timp de 4 ani de liceu cei doi nu-și mai vorbesc deloc. Pe vremea aceea existau doar telefoane fixe, amândoi aveau numărul celuilalt de acasă, dar mândria, colegii noi de liceu și grijile admiterii la facultate i-au împiedicat pe amândoi să sune deși intenții și dorințe au existat mereu.

Amândoi intrară la facultate, ea urmând profilul uman din liceu, el continuând pe cel real. În primul semestru al primului an de facultate el are mai multe ocazii în care se surprinde gândindu-se la ea. Din senin.Tot la ea se gândea și atunci când primise de la Grasu invitația la Revelion cu noii lui prieteni. C. nu prea avea chef, el niciodată n-a agreat petrecerea zgomotoasă a anului vechi, plus că nu mai avea prietenă de câteva săptămâni și nu-i plăcea să se afișeze singur acolo unde toți erau cuplați. Plus că el era și obosit și de la proaspăt încheiatul sezon sportiv, făcea de performanță, așa că l-ar fi bucurat puțină liniște și o pauză din agitația specifică sfârșitului de an. Sigur că ar fi fost bună o parteneră, dar de unde să găsească așa ceva cu 2-3 zile înainte de Anul Nou. Nimeni nu se mai gândea la asta, doar o minune îl mai putea scoate din situația asta.

Angela era într-o relație de câțiva ani cu V., fuseseră colegi de liceu, dar acesta având o situație financiară excelentă în acele vremuri nu se limita doar la o singură ”prietenie”. Iar în facultate oferta era atât de variată încât era de așteptat, și cumva de înțeles, că nu va rata nici o ocazie. Iar ocaziile se cam ofereau singure și neprovocate fiind binecunoscută averea tatălui lui V. la acea dată. 
A. află acest amănunt, al faptului că ea devenise a doua, a treia, sau chiar a patra femeie din viața lui V., cu câteva zile înainte de Revelion și plânse pe rupte pentru câteva ore. Ce va face de Revelion singură? Ea ura să stea în casă, era de o gregaritate extraordinară. Exact opusul lui C. Cum își va petrece Noul An? Doar o minune îi mai putea face o surpriză și s-o scoată din casă. Apoi, cu doar două sau trei zile înainte de 31 decembrie un gând o fulgeră: oare ce mai face cel care o ciupea de fund în școala generală?

Gând la gând cu bucurie! El era acasă, citea ca de obicei - la fel face și acum după aproape 15 de ani. Ea pune mâna pe telefon, și curajoasă și încrezătoare cum îi este nația, îl apelează. Răspunse tatăl lui, iar ea ceru ferm cu C. Dar pe care îl apela cu primele patru litere ale numelui de familie - așa cum se strigau colegii în gimnaziu. Taică-su nu comentează, înțelege dorința tinerei și-și cheamă progenitura din camera lui.
Discuția merge foarte ușor, relația lor parcă nu se întrerupsese deloc în cei 4 ani de liceu și cele 2-3 luni de facultate. Stabiliră întâlnire chiar în seara aceea. Dorința revederii era imensă de ambele părți. Un magnet își declanșase câmpul de atracție. Minunea dorită se petrecuse. Cine ar fi crezut?

Frigul iernii era crunt în acel an, dar ea venise la întâlnire în fustiță și cu capul descoperit și el într-o cămașa mulată pe mușchii lucrați la sală și deasupra doar o haină subțire descheiată la 2 nasturi. Moda slim-fit avea să apară 10 ani mai târziu. Corpurile lor se modificaseră enorm, ea devenise o femeie mai mult decât atrăgătoare, apetisantă chiar, iar el era un sportiv de performanță cu corpul aferent bine întreținut.
C. împrumutase mașina tatălui lui și o conduse în centru. Mâncară ceva pe stradă, luară un suc și căutau împreună un loc unde să stea liniștiți de vorbă. Aveau atâtea să-și povestească. Au vorbit ore de-a rândul. Nu se mai săturau. Se făcuse foarte târziu, dar promiseseră că a doua zi se vor revedea. El chiar aduse în discuție propunerea pentru Revelion. Inițial ea refuzase, în mod ciudat, și pentru asta se supără pe ea de răspunsul stupid și pripit. El nu s-ar fi necăjit prea tare, voia să stea oricum liniștit acasă și să citească. La a doua propunere ea acceptase cu un zâmbet larg.

Întâlnirea a doua avusese loc chiar în data de 30 decembrie. Frig de crăpau pietrele, ei tot aproape despuiați la întâlnire. Parcă și mai golași. Fierbea sângele tinereții în ei, mai ales că prima întâlnire se încheiase cu un sărut pasional, dorit și acceptat de ambele părți instantaneu - cu înfrigurare chiar aș putea spune fără să greșesc prea mult.

Se plimbaseră foarte puțin la această a doua întâlnire, abandonaseră ideea vizionării unui film, voiau doar să comunice. Și să se atingă, măcar pe mâini în primă fază, ea avea de recuperat și anii din școala generală când el o pipăise totuși cumva. El era într-un fel în avans și avantaj aici. La final o conduse iar acasă cu mașina împrumutată și scena sărutului se îmbogăți cu mângâieri pasionale pe trupurile ferme și dornice. Doar deschiderea ușii liftului la etajul 4, unde trebuia să ajungă și ea acasă, era peste miezul nopții, și pornirea zgomotoasă spre parter făcu cele două trupuri să se desprindă cu greu din încleștarea pasională.

Ziua Revelionului era pe sfârșite, tinerii se auziseră deja de câteva ori pe telefon, cu promisiuni de dor reciproce, iar noaptea se apropia cu repeziciune. Grasu îi explică lui Cornel unde trebuie să ajungă și se bucurase când află că ”Țiganul” își aflase ”țiganca” lui și că va veni însoțit de ea. Abia aștepta să o cunoască. Bucuria Grăsanului era nedisimulată și aproape o întrecea pe a lui C. pentru că astfel știe că va veni și el la petrecere. În caz contrar era evident că i-ar fi lipsit prietenul lui cel mai bun, dar mizantrop.
A. era în continuă forfotă de pregătire, aranjare, coafare încă de la prânz. Le rugase și pe cele două surori ale ei s-o ajute. Se gătea și era atât de emoționată de parcă mergea la nuntă. La nunta ei. Era atât de fericită că-l reîntâlnise pe C. față de care nu-și mai ascundea nici un sentiment. Lăsa totul să curgă fix așa cum venea. Îi dădea lui toate satisfacțiile pe care le cerea, verbal sau non-verbal, nu-i refuza nici o propunere sau plăcere.

Între ei exista o tensiune. Sexuală, cel puțin. În sensul că cei doi, după 4 ani de liniște absolută, au realizat că se potrivesc perfect. Ea fiind o femeie iubitoare, blândă, bună, sexy, dar liniștită, iar el un bărbat care aprecia toate acele atribute mai devreme menționate. Nu numai că le aprecia, dar pentru el era prima, și avea să rămână singura, femeie care i se potrivea elanului și volumului lui senzual și erotic. Și asta nu era puțin lucru.

La petrecerea de Revelion s-a dansat, s-a mâncat, s-a râs - fix cum se întâmplă la orișicare alt Revelion. La orele 12 au făcut aglomerație și cu rândul sub vâsc, săruturile au fost multe și pasionale. Dar cel mai pasional cuplu de la acea petrecere nu se săruta la 12, ei erau deja sătui - asta făcuseră aproape continuu până atunci, ci discuta. Unde vor merge în continuare după petrecere. La ea acasă nu se putea, părinții ei încă nu aflaseră că se terminase relația ei cu V., iar la el acasă nu putea el s-o aducă fără o explicație bună privind ”domnișoara” și intențiile de viitor avute. Ce vrei, familii de retrograzi...
Dar cum presiunile făcute unul asupra altuia de a ceda locul continuării amoroase nu dau nici un rezultat, coapsele, piepturile și abdomenele continuă să se lipească din ce în ce mai apăsat și mai prelung. Explozia era foarte aproape. Doar pauzele dintre melodii și drumurile până la platourile cu sandwich-uri mai domoleau puțin instinctele tinerilor aflate în continuă stimulare.

Dar cum treceau minutele și orele de pasiune crescândă prin dansurile din ce în ce mai apropiate și fierbinți, presiunea creștea privind continuarea și eventual finalizarea corespunzător plăcută a serii magice.
La un moment dat Angela îi face o propunere. Indecentă, dar fină. Are cheile unui apartament al unei prietene plecate pentru o perioadă în Franța. Vor fi singuri acolo și vor putea sta liniștiți cât și cum vor. C. abia aștepta minunea asta. Era a doua în ultimele zile. Acceptă pe loc, fascinat, înghițind în sec. Salutară pe ceilalți prieteni, dar puțini îi auziră sau băgară în seamă. Oricum erau dubios de apropiați, se bucurară cu toții că scăpară de îndrăgostiții lipicioși.
Urcatul în mașina împrumutată, drumul până la apartament, urcatul etajelor și intratul în dormitor nu mai sunt în memoria nimănui. Odată ajunși aici n-a mai existat nici o reținere. Explozia a fost teribilă, plăcerea extraordinară. Cei 4 ani de așteptare mută meritaseră, chiar dacă folosiră prezervativ, în chip ciudat, la inițiativa lui şi fără consimţământul ei verbal ...
El zâmbea satisfăcut și fericit, ea stătea în brațele lui cuibărită și plângea încetișor suspinând.