Veverițe cojitoare și simțăminte diverse de la țară

Despre veverițe-pițipoance și asimilatele:

Pot tolera că s-au aciuat prin parohia mea (azi mă bărbieresc), mă mai uit și eu la ele jucându-se și alergându-se prin copaci.
Pot înțelege că fură mâncare și fug, dar nu stau la mângâiat neam, le mai pozez la răstimpuri și suntem cumva chit.
Accept că beau apă din vasul meu pe care-l spăl constant și-l reumplu să aibă mereu proaspătă, dar n-am auzit niciodată un mulțumesc de la ele, sau măcar să mă invite și ele la o cafea-ceva.

Dar să dai cojile pe jos, pe covorul pe care-l mătur, întrețin și tund cu multă trudă, asta mi se pare sfidare sau neobrăzare, acum mi-e clar că-s necivilizate.

Nu știu ce să mă mai fac cu ele, pe bune.

Anunț:

Vând veverițe, tinere, suple, agile, una maro deschis, alta negru cu o pată mare albă pe burtă, dar, Atenție!, sunt țărănci necizelate, scuipă pe jos cojile de nucă. Le dau aproape gratis!

Ce mi-a plăcut în ultimele trei zile la țară (primele zile din martie 2017)?

Patru chestiuni, pe scurt:

1. Nici un căcat pe stradă. Capitala e plină de sus până jos de rahați, te împiedici la tot pasul de ei. Nu, azi nu fac politică.

2. Nici un cerșetor la vedere, nimeni nu te trage de mânecă, nimeni nu se înghesuie nicăieri, nimeni nu se grăbește inutil, n-am văzut nici o persoană agitată. La București e altfel..., vae phalus nostrum de capitală mizerabilă (vezi din nou și punctul 1). ;-)

3. Cei mai mulți salută pe toată lumea, lumea e zâmbitoare, timpul curge încet-încet, mai ales din a treia zi încolo. :-)

4. În a treia zi, spre seară, mult după apusul blând și lin, simți și auzi că trăiești și realizezi zâmbind că viața e frumoasă!

:-) ❤ ❤ ❤

#soartataeștitu

#zâmbetultăueînmâiniletale