De ce absolut toate femeile, de ambele sexe, pe care le-am iubit sau avut aproape sau în afaceri cândva undeva, doar după ce ne despărțim și ajung undeva departe, de exemplu la peste 7651 km, își dau seama că mă iubesc și ele mult, că-mi duc dorul, că-mi simt lipsa, că au greșit față de mine și că-și recunosc răutățile și că-și dau seama de asta și că le pare foarte rău?
De ce?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.