Inspirație. Expirație. Răbdare.

Răbdare. Respirație. Cu intrare și ieșire. Pe rând.
Respirații. Una în care tragi aer în doi timpi și apoi expiri liniștit în patru momente. Inspirație. Expirație.
Așteaptă semnul. Semnele. Ele sunt jur-împrejurul tău. Îți ies în cale. Răsar tot timpul în mijlocul drumului. Doar să deschizi ochii. Ca să le vezi. Uneori le calci în picioare. Se îngrămădesc să-ți arate drumul. Direcția potrivită, varianta mai ușoară, cea pavată cu zâmbete relaxate.
Dacă ești atent este o chestiune de timp, adică răbdare, vei primi suficient ajutor pentru a-ți face viața mai frumoasă, mai ușoară , mai îmbelșugată.
Nimeni nu primește mai mult decât poate duce. Și de bine și de rău. Dai de greu, împingi la deal o piatră de moară. Sisif. De ce? 

Treaba ta. Măcar respiră des. Inspiră în doi timpi, expiră la dublu, patru secunde. Reia. 

Uită de piatră. Ideal ar fi să uiți definitiv de pietre. Sau măcar să înveți ceva din experiența asta. Poți? 

Să înveți ceva de la pietre sau de la dealul ce-ți îngreunează inutil viața.
Nu e obligatoriu să zâmbim liniștiți toți. N-avem cum. Nu putem fi fericiți toți la grămadă. Nu se poate. 

Nimeni n-a descoperit ceva care să bucure pe toți. Viața este frumoasă, dar este o luptă. 

Viața este o junglă, doar cei curajoși sau cei puternici au succes și zâmbesc liniștiți. 
Viața e un joc cu sumă nulă.
Unii câștigă, alții pierd.
Unii râd, ceilalți plâng sau suferă.
Unii sunt mereu obosiți și stresați, alții sunt cel mai adesea zâmbitori și relaxați și plâng doar de bucurie.

Totul e o chestiune de atenție. La semne. Și de răbdare. Timpul le rezolvă pe toate pe drumul pe care l-am deschis.
Dacă ai făcut bine, va fi bine!
Va fi bine!

Răbdare. Respirație. Cu intrare și ieșire. Pe rând.
Respirații. Una în care tragi aer în doi timpi și apoi expiri liniștită în patru momente. Inspirație. Expirație.

Așteaptă semnul!