Plimbarea peste tot, cunoașterea a tot, frecventarea a tot și toate, vizionarea a multe, această acțiune constantă în exterior, deseori nestăpânită, este o sabie cu două tăișuri: te poți simți bine pe moment, dar dacă nu te ancorezi în rezultate, pe viitor, va fi destul de pierzător.
Hormonii necontrolați sau slab canalizați către acțiuni productive ție și viitorului tău, nu angajatorului sau societății, NU!, să nu fii și tu un alt sclav!, te pot împinge ușor să vrei să vezi sau să guști din frumusețile și dulcețurile lumii.
Nu le vei putea avea pe toate, nu-i vei da de fund niciodată, iar energia consumată cucerind cetăți ce nu trebuie cucerite nu ți-o mai dă nimeni înapoi. Ai să te plângi că au trecut anii, că nu mai ești tânără, că nu știi cu ce ai rămas din diversitate, că n-ai făcut decât să crești copii, să muncești și să ”ai vacanțe minunate de două
ori pe an câte două-trei săptămâni”. Îhî!
Este o imensă naivitate să crezi că din variație și ”văzutul lumii” te vei destupa. Nici vorbă!
Ințelepciunea și liniștea abundenței stă în consistență, interioritate și trăinicie concentrată, nu în dispersie, variație și exterioritate.
Poți hălădui sălbatic o perioadă, dar anii tăi, sănătatea și banii tăi nu ți le va mai da nimeni niciodată înapoi.
Poți cuceri câte cetăți vrei și poți, seva doar din rădăcini se trage, nu se trage pe nas și nici pe cur, iar piatra care tot se rostogolește prin mii de văi de satinuri, dantele și secrețele nu prinde niciodată mușchi.
Hormonii necontrolați sau slab canalizați către acțiuni productive ție și viitorului tău, nu angajatorului sau societății, NU!, să nu fii și tu un alt sclav!, te pot împinge ușor să vrei să vezi sau să guști din frumusețile și dulcețurile lumii.
Nu le vei putea avea pe toate, nu-i vei da de fund niciodată, iar energia consumată cucerind cetăți ce nu trebuie cucerite nu ți-o mai dă nimeni înapoi. Ai să te plângi că au trecut anii, că nu mai ești tânără, că nu știi cu ce ai rămas din diversitate, că n-ai făcut decât să crești copii, să muncești și să ”ai vacanțe minunate de două
ori pe an câte două-trei săptămâni”. Îhî!
Este o imensă naivitate să crezi că din variație și ”văzutul lumii” te vei destupa. Nici vorbă!
Ințelepciunea și liniștea abundenței stă în consistență, interioritate și trăinicie concentrată, nu în dispersie, variație și exterioritate.
Poți hălădui sălbatic o perioadă, dar anii tăi, sănătatea și banii tăi nu ți le va mai da nimeni niciodată înapoi.
Poți cuceri câte cetăți vrei și poți, seva doar din rădăcini se trage, nu se trage pe nas și nici pe cur, iar piatra care tot se rostogolește prin mii de văi de satinuri, dantele și secrețele nu prinde niciodată mușchi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.