Cunoștințele și înțelepciunea

Este o diferență majoră între ele și abia asta face diferența între un exemplar reușit, liniștit, și altul care, deși este citit, informat, actualizat sau școlit, este totuși mereu agitat, hăituit, nemulțumit, încruntat.

Sunt o grămadă de persoane cu tolba plină de cunoștințe, culte, erudite, unii sunt adevărate ”biblioteci ambulante” în domeniul lor de activitate sau conex. Dar cei mai mulți nu știu ce-i aia înțelepciunea. 99% - ca să fiu mai exact.


Înțelepciunea se construiește în ani de zile, poate chiar zeci de ani. N-o poți căpăta citind o carte, nici urmând un curs rapid de ”dezvoltare personală”. Exclus! Nici măcar nu se ia prin însoțire cu ”mulți prieteni”. Dimpotrivă!

Înțelepciunea Nu are nevoie de bani. Invers, de cele mai multe ori. 
Înțelepciunea este un cumul de factori sedimentați pe îndelungata proprie experiență.Nu se poate cumpăra, nu se poate împrumuta, nu este o mantra, nici o poezie pe care s-o înveți mot-a-mot.

Înțelepciunea se formează precum un diamant. Sub presiune. Știi cum se formează un diamant, da? Tocmai de aia nu-i transferabilă și nici replicabilă. Dacă o ai - ferice de tine, dacă n-o ai... nu-ți permiți multe și nu vei avea multe.

Înțelepciunea, dacă o stăpânești, ar trebui să-ți ofere o viață liniștită, zâmbete zilnice, mulțumire constantă. Un înțelept se mulțumește cu ce are, cu puțin, cu mai puțin. Un înțelept este relaxat în majoritatea timpului liber.

Poți primi niște sfaturi sau îndrumări înțelepte, dar pentru ca să-ți priască și să-ți folosească din plin este nevoie de minim două componente:
1. Să fii pământ fertil, ca să poată rodi sămânța, pe piatră nu crește nici cactusul.
2. Să rumegi bine cele spuse, prelung și în liniște, eventual poți cere clarificări sau informații suplimentare.

Abia acum înțelepciunea devine informație, cunoștință pentru tine.
Ca să-ți devină și ție înțelepciune ai nevoie de timp: să experimentezi cunoștințele primite mai sus sau să testezi în practică. Adică să trăiești, nu să viețuiești.