N.B.: "Work harder on yourself than you do on your job."
De mic copil am fost mereu motivat și impulsionat de încurajări și laude. Dar ar fi trebuit să le tratez cu zâmbet detașat, recunoscător, indiferent. Pentru că tot de mic copil am fost dărâmat și secat de energie de orice reproș inutil sau critică nefolositoare. Trebuia să învăț să le tratez la fel, distant și rece.
Să-ți construiești și să-ți antrenezi "șoriciul" gros, cât mai gros, este extrem de important azi, decisiv, chiar aș putea spune, pentru cei mai "sufletiști".
De-a lungul vieții, mai ales dacă ai succes sau abordezi diferit de turmă viața de zi cu zi, vei primi acuze nefondate, critici eronate și ură invidioasă. E ok, e normal. Să tratezi toate acestea cu detașare și indiferență este obligatoriu. Nu datorezi nimic și nu ai nimic de demonstrat acestor "oameni".
Învață să te protejezi de ei, învață să te valorizezi intrisec și să te iubești și accepți fix așa cum ești și totul va fi bine.
" - Și restul?
- Restul nu contează, n-am stabilit asta odată?"
Soarta ta ești tu, zâmbetul tău este în mâinile tale.
Notă de final, din nou: "Work harder on yourself than you do on your job."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!