Veverițe-pițipoance și asimilatele

Pot tolera că s-au aciuat prin parohia mea (azi mă bărbieresc), mă mai uit și eu la ele jucându-se și alergându-se prin copaci.

Pot înțelege că fură mâncare și fug, dar nu stau la mângâiat neam, le mai pozez la răstimpuri și suntem cumva chit.
Accept că beau apă din vasul meu pe care-l spăl constant și-l reumplu să aibă mereu proaspătă, dar n-am auzit niciodată un mulțumesc de la ele, sau măcar să mă invite și ele la o cafea-ceva.

Dar să dai cojile pe jos, pe covorul pe care-l mătur, întrețin și tund cu multă trudă, asta mi se pare sfidare sau neobrăzare, acum mi-e clar că-s necivilizate.

Nu știu ce să mă mai fac cu ele, pe bune.

Anunț:

Vând veverițe, tinere, suple, agile, una maro deschis, alta negru cu o pată mare albă pe burtă, dar, Atenție!, sunt țărănci necizelate, scuipă pe jos cojile de nucă. Le dau aproape gratis!

(03 Martie 2017)