Alfa, beta și omega.

Caracterizarea binară, alb-negru, bun-rău, alfa-beta este simplă, simpluță, superficială și predominant nesatisfăcătoare și deseori eronată.

Dacă te referi strict la o decizie, la o acțiune, la un răspuns sau la o reacție, da!, aici ai putea da un verdict corect: a fost alfa în acest caz sau a fost beta în această situație.

Conceptele acestea sunt noi, abia dacă au câteva decenii, pe vremuri purtau alte nume, mai directe și mai simple.

Un individ poate fi beta în relațiile cu femeile, dar să fie un om extrem de bogat, celebru sau influent în societate, un alfa social.

Altul poate fi neica-nimeni în comparație cu primul și să fie un alfa autentic la doamne. Care este calitatea acestora este un alt subiect și-l vom aborda curând.

Un bărbat poate fi un mascul alfa perfect printre alți bărbați, dar un preș mototolit la femei. Și invers, ăștia sunt mulți: niște zbiri acasă cu femela, dar niște căcați în ploaie printre tovarăși.
Un beta între bărbați poate fi alfa în domeniul său profesional și să exceleze. Același poate fi beta și acasă sub fusta maică-sii. Un beta se poate camufla ușor în alfa în ziua de azi pentru un ochi neexperimentat: și așa sunt peste 90%.

Sunt zeci de situații de acest tip, cu inserții variate din toate domeniile sau modelele.
Se vorbește din ce în ce mai mult de omega și acolo sunt multe interesante de descoperit. Mulți sunt delta, gama, iar câțiva retrași sunt sigma, știai de ei?

Eu cred că nu contează cum ești în aparență: cei mai mulți blufează și asta se vede în viața lor, în calitatea vieții lor, dar și în calitatea celor din jurul lor.
Cred că mai repede ar trebui să conteze realizările, substanța, interiorul, atitudinea și acțiunea în momentele grele: un bărbat trebuie să facă ceea ce un bărbat trebuie să facă atunci când trebuie să facă.

Restul e gargară: povești de adormit copilițele oarecum nevinovate.