Ziua 39/365, anul 1/2.
Nu sunt foarte multe de făcut sau de văzut la Sf. Gheorghe dacă vremea este frumoasă vara: plajă la zece-cincisprezece minute de resort, plimbări la vărsarea Dunării în mare și pe dig la apus, broscuță mică-mică făcând caca sau născând pe perna albă a scaunului de la etaj, nuferi galbeni printre șerpi și orăcăit de multe alte broaște, maci în nisip. Unii ar spune că e suficient.
Dar dacă plouă torențial câteva ore, ce faci?
Bei și discuți - ar răspunde rapid și corect mulți.
Baie în mare în timpul furtunii și lupta cu valurile și curenții aferenți, da. Mulți au fost și aici.
Altceva?
Te plimbi prin ploaie. Mergi să iei apă minerală de la doi pași din centru, preț de câteva minute. Zeci de minute. Așa vei vedea:
pisica oblică sub acoperișul de stuf ferindu-se de intemperii, vei simți nisipul cleios sub tălpi și bălțile răcoritoare ale copilăriei, vei mirosi amestecul fabulos al trandafirilor din grădina din curtea de pe două laturi - pe colț, cu ciorbă de pește proaspăt făcută de lipoveanca mare. Aromă de leuștean sau pătrunjel era?Ce mai vrei?
”-Dar mireasma salciei parfumate din Deltă n-ai simțit-o pe ploaie?
- Ba da, dar o am și în București și pe uscat.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.