Ziua 24/365
Să te sperii de momentul în care nu mai ai dorința să te ridici din pat diminețile. Groaznic moment.
Să te înfiori de clipa când nu vei mai putea băga mâncare în gură cu zilele și nici măcar apă cu orele. Să bei o guriță mică-mică de apă și să ți separă că bei cucută. Ăla e infernalul drum.
Să nu poți să mai respiri liniștit, ”ca omu”, să nu mai poți sta locului, jos, așezat, întins, să ți se închidă ochii de somn nedormit de două-trei zile și să te trezești de frică să nu ți se oprească respirația în somn...Aici e iadul. Ai uitat 24-25 iulie 2020?!? Nu trebuia.
Nu doresc nici dușmanilor mei - spunea iertatul taică-miu.
Gata! Ajunge. La treabă!
Câinii sunt dezlegați, băgați copiii în case, închideți porțile, ușile și geamurile!
Scapă cine poate!
Ori se rupe hamul, ori se cacă calul.
Ori noi, ori ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.